După ce Dumnezeu (şi nu omul) L-a uns pe Fiul Său cu untdelemnul bucuriei (Ps 44, 7), El Îi conferă locul cel mai de cinste, de-a dreapta Sa, pe toată durata victoriei Lui asupra vrăjmaşilor (care îl au în frunte pe Satana). De observat că adverbul héos = „până ce“ semnifică un prezent continuu, deoarece nu e de presupus că Fiul n'ar mai sta de-a dreapta Tatălui şi după victorie; vezi şi nota de la Mt 1, 25.