Verbul exomologéo înseamnă „a se mărturisi“ şi numai în anumite contexte înseamnă „a lăuda“, „a aduce laudă“ (construit cu dativul). În cazul de faţă, Fer. Ieronim îi conferă sensul primar şi, notând ordinea în care se desfăşoară mişcările, tâlcuieşte: întâi I te mărturiseşti Domnului, ca să-ţi ierte păcatele; odată despovărat, vei avea şi starea sufletească de a-I cânta.