Nu în sensul că s'a umplut de păcate personale, ci de acelea ale oamenilor; cu privire la Hristos, vezi Is 53, 4: „păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă durere“; în grădina Ghetsimani „a prins a Se întrista şi a Se mâhni“, spunând-o chiar El: „Întristat de moarte Îmi este sufletul“. În gura creştinului obişnuit, psalmul nu poate fi decât o rezonanţă a patimilor Domnului, pe care el şi le asumă.