Nu în sensul că s'a umplut de păcate personale, ci de acelea ale oamenilor; cu privire la Hristos, vezi
Is 53, 4: păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă durere; în grădina Ghetsimani a prins a Se întrista şi a Se mâhni, spunând-o chiar El: Întristat de moarte Îmi este sufletul. În gura creştinului obişnuit, psalmul nu poate fi decât o rezonanţă a patimilor Domnului, pe care el şi le asumă.