diakríno = „a osebi“, „a separa“, „a deosebi“, „a discerne“ (din ochi sau dintr'un punct de vedere). Acest psalm a fost şi rămâne o piatră de încercare pentru exegeţi, cu atât mai mult cu cât formularea ebraică a versetului sună astfel: „Dumnezeu a şezut în adunarea dumnezeiască, / în mijlocul dumnezeilor judecă“. De aici, supoziţia că ar fi vorba de un consiliu ceresc alcătuit din dumnezei (semi-zei?) sau îngeri. Această interpretare e contrazisă de context (vezi versetul următor), dar şi de afirmaţia Sfântului Pavel că unele entităţi cereşti sunt numite „dumnezei“ numai prin abuz (1 Co 8, 5-6). Alţii cred că ar fi vorba de zeităţile popoarelor păgâne ale Canaanului, pe care le judecă (şi le osândeşte) Dumnezeul lui Israel. Toate acestea însă se limitează la apectul juridic sau la cel istoric, ignorând sau refuzând valenţele profetice ale psalmului. Cassiodor e acela care vede în acest verset fulgerătoarea prefigurare a lui Dumnezeu care va locui printre oameni, Cel despre Care Ioan Botezătorul avea să spună: „În mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi“ (In 1, 26), adică Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El Însuşi Dumnezeu. Cât despre oameni, numeroase sunt locurile din Sfânta Scriptură în care ei sunt numiţi „fii ai lui Dumnezeu“, şi chiar „dumnezei“, aşa cum se vede şi din versetul 6 al acestui psalm (citat de Însuşi Iisus în sprijinul propriei Sale dumnezeiri – In 10, 34). Cândva Iahvé îi spusese lui Moise: „Iată, Eu i te dau lui Faraon pe tine drept dumnezeu“ (Iş 7, 1). Evident, atributul de „dumnezei“ nu se poate referi la natura fiinţei, de vreme ce numai Dumnezeu este Dumnezeire, ci la o anume funcţie. Or, în Versiunea Ebraică, cuvântul „dregător“, „judecător“, din Iş 21, 6 şi 22, 8-9 are sensul de „dumnezeu“ în virtutea faptului că dreptul magistratului sau al dregătorului (de a pronunţa o sentinţă discreţionară) derivă din aceea a lui Dumnezeu. Aşadar, Hristos-Dumnezeu a stat în adunarea (synagogé) de dumnezei-judecători (oameni) şi în mijloc (fiind El în centrul adunării) pe dumnezeii-judecători îi va osebi unii de alţii, adică pe cei nedrepţi de cei corecţi, celor dintâi adresându-le întrebarea din versetul următor.