gândul lăuntric încearcă să-l traducă pe enthýmios = ceea ce pui la inimă, rudă cu verbul enthyméomai = a reflecta, a întreţine un gând, ambele fiind contrase din enthymós = în suflet, în inimă, în inteligenţă. Dumnezeu poate fi lăudat şi fără cuvinte sau gesturi, numai în forul interior al omului, în stricta sa intimitate (de pildă ca la Arghezi: Rugăciunea mea e gândul; ruga mea e fără cuvinte).