Ps 003:08
A Domnului este mântuirea
şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta.
Sol 16
CAPITOLUL 16
Egiptenii şi-au atras pedepse, Israeliţii, binecuvântare.
1
Iată de ce pe drept au fost ei pedepsiţi prin făpturi ce le semănau
şi chinuiţi de mulţime de fiare.
2
Pentru poporul Tău, însă, în locul acestei pedepse ai arătat bunăvoinţă
şi, spre a le potoli pofta nebună,
le-ai pregătit ca hrană
o mâncare neobişnuită: prepeliţe,
3
în aşa fel încât, în ciuda poftei lor de mâncare,
aceia a, faţă'n faţă cu înfăţişarea scârboasă
a jivinelor trimise împotriva lor b,
şi-au pierdut fireasca poftă de mâncare,
în timp ce aceştia, după oarecare lipsă,
au avut parte de o hrană neobişnuită.
4
Se cuvenea deci ca peste aceia – asupritorii –
să se abată o foamete neiertătoare,
dar acestora le era de-ajuns să li se arate
cum erau chinuiţi vrăjmaşii lor.
5
Fiindcă, atunci când peste ei a venit
furia grozavă a fiarelor sălbatice
şi când piereau de muşcăturile şerpilor întortocheaţi,
mânia Ta n'a mers pân'la capăt;
6
ci au fost tulburaţi spre îndreptare
şi pentru scurtă vreme
şi având un semn de mântuire, care să le amintească de poruncile legii:
7
cel ce se întorcea spre el c era mântuit,
dar nu de ceea ce avea în faţă,
ci de Tine, Mântuitorul tuturor.
8
Şi prin aceea le-ai dovedit vrăjmaşilor noştri
că Tu eşti Cel ce mântuieşti de orice rău;
9
căci aceia mureau de înţepătura lăcustelor şi a muştelor,
dar fără ca aceasta să le fie leac pentru suflet;
căci vrednici erau ei de o astfel de pedeapsă,
10
dar pe robii Tăi nu i-au răpus nici măcar dinţii şerpilor veninoşi,
căci mila Ta le-a venit în ajutor şi i-a vindecat.
11
Muşcaţi erau (deşi repede vindecaţi), ca să-şi aducă aminte de poruncile Tale,
ca nu cumva, căzuţi în adâncă uitare,
să fie înstrăinaţi de la binefacerile Tale.
12
Că nu iarbă de leac i-a vindecat, şi nici alifie,
ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce pe toate le vindecă.
13
Tu eşti Cel ce ai putere asupra vieţii şi a morţii,
cel ce cobori pe cineva în moarte d şi-apoi îl ridici.
14
În răutatea lui, omul poate să ucidă,
dar el nu poate să aducă înapoi duhul care a plecat,
şi nici să scoată sufletul pe care moartea l-a primit.
15
De mâna Ta nu poate scăpa nimeni.
16
Nelegiuiţii care n'au vrut să Te cunoască
au fost pedepsiţi de tăria braţului Tău:
ape năprasnice, grindină, puhoaie cumplite i-au chinuit şi focul i-a mistuit.
17
Şi iată minunea: în apă – care stinge totul –
focul ardea şi mai tare,
căci întreaga făptură sare la luptă în ajutorul celor drepţi.
18
Căci uneori flacăra se domolea,
ca nu cumva să ardă fiarele trimise asupra nelegiuiţilor
şi ei, văzând aceasta, să ştie că-s urmăriţi de judecata lui Dumnezeu;
19
alteori focul ardea în apă mai mult decât îi este puterea,
ca să nimicească roadele unui pământ nedrept.
20
Dar poporului Tău, dimpotrivă, i-ai dat o hrană îngerească
şi pâine gata făcută le-ai trimis din cer, fără ca ei să se ostenească,
plină de dulceaţă şi pe placul tuturor:
21
plină de dulceaţa Ta pentru fiii Tăi,
ea se făcea pe potriva gustului fiecăruia
şi devenea ceea ce voia fiecare.
22
Zăpada şi gheaţa răbdau focul fără să se topească:
se ştia astfel că focul ardea în grindină şi se învăpăia sub ploaie,
făcea astfel ca să nimicească recoltele vrăjmaşilor,
23
în vreme ce, dimpotrivă, ca să-i hrănească pe cei drepţi
îşi uita până şi puterile lui fireşti.
24
Fiindcă făptura care-Ţi slujeşte Ţie, Cel ce ai făcut-o,
se încordează când e să-i pedepsească pe cei nedrepţi
şi se slăbeşte când e să le facă bine celor ce se încred în Tine.
25
Iată de ce, atunci când ea se schimba în felurite chipuri,
ea se punea în slujba darului Tău, cel ce hrăneşte totul,
după dorinţa celor ce se aflau în nevoie,
26
în aşa fel încât fiii Tăi pe care i-ai iubit, Doamne, să înţeleagă
că nu feluritele soiuri de roade îl hrănesc pe om,
ci cuvântul Tău, care-i ţine'n viaţă pe cei ce cred în Tine.
27
Căci ceea ce nu era nimicit de foc
se topea la uşoara atingere a unei raze de soare,
28
ca să se priceapă că trebuie să-Ţi mulţumim înainte de răsăritul soarelui
şi să ne rugăm Ţie începând cu revărsatul zorilor;
29
nădejdea celui nemulţumitor se va topi precum chiciura iarna
şi se va scurge ca o apă netrebnică.