Ps 001:03
Şi va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor,
cel ce roada şi-o va da la vreme,
a cărui frunză nu, nu va cădea
şi ale cărui fapte, toate, vor spori.
Fc 39
Iosif în Egipt. Femeia lui Putifar. Iosif în temniţă.
1Aşadar, Iosif a fost dus în Egipt, iar Putifar, eunucul lui Faraon şi mare cămăraş, bărbat egiptean, l-a cumpărat din mâna Ismaeliţilor care-l duseseră acolo.
2Domnul era cu Iosif; acesta devenea omul izbânzilor şi trăia în casa stăpânului său, egipteanul,
3iar stăpânul său vedea că Domnul este cu el şi că tot ce făcea el, făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui.
4Aşa că Iosif a aflat trecere în ochii stăpânului său, care l-a plăcut şi l-a pus peste casa sa şi i-a dat lui Iosif pe mână tot ce avea el.
5Şi a fost că după ce l-a pus peste casa sa şi peste toate câte avea, de dragul lui Iosif a binecuvântat Domnul casa egipteanului; şi era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa şi'n ţarina sa.
6Pe mâna lui Iosif a lăsat el tot ce avea; avându-l pe el, n'avea grijă de nimic în afară de'mbucătura pe care-o mânca. Iosif era bine făcut la trup şi frumos la chip.
7Şi a fost că, după toate acestea, femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“
8Dar el n'a vrut; dimpotrivă, a zis către femeia stăpânului său: „Dacă, datorită mie, stăpânul meu nu duce grijă de nimic în casa lui, dacă pe toate câte le are le-a dat pe mâna mea,
9dacă'n casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit fără numai de la tine – pentru că eşti femeia lui –, cum să-i fac eu lui un astfel de rău şi să păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu?“
10Şi cu toate că ea-i vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n'o asculta să se culce cu ea, ca să fie cu ea.
11Dar a fost că'ntr'o bună zi a venit Iosif în casă pentru treburile sale; şi cum nimeni dintre ai casei nu era înlăuntru,
12ea l-a apucat de haină şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“ Dar el, lăsându-şi haina în mâinile ei, a fugit şi a ieşit afară.
13Când a văzut ea că el şi-a lăsat haina'n mâinile ei şi a fugit şi a ieşit afară,
14atunci şi-a strigat casnicii şi le-a zis: „Uitaţi-vă, ne-a adus un slugoi evreu a ca să-şi bată joc de noi b; că a venit la mine'nlăuntru şi mi-a zis: Culcă-te cu mine! Eu însă am strigat cât am putut,
15iar el, dac'a auzit că am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară...“.
16Şi a ţinut haina la ea până ce stăpânul a venit la casa lui.
17Atunci i-a spus şi lui aceeaşi poveste, zicând: „Slugoiul evreu, pe care tu l-ai adus la noi, a venit la mine să-şi bată joc de mine şi mi-a zis: Am să mă culc cu tine!
18Dar când a auzit că mi-am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară“.
19Şi a fost că de'ndată ce stăpânul lui [Iosif] a auzit cuvintele femeii sale, câte-i spusese ea, zicând: „Iată cum s'a purtat slugoiul tău cu mine!“, s'a aprins de mânie.
20Şi luându-l stăpânul pe Iosif, l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închişi întemniţaţii regelui, acolo, la popreală.
21Dar Domnul era cu Iosif; milă a revărsat asupră-i şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei.
22Iar mai-marele temniţei a dat pe mâna lui Iosif temniţa şi pe toţi osândiţii care erau în temniţă. Şi orice era de făcut acolo, el făcea.
23Mai-marele temniţei nu se mai temea de nimic, fiindcă toate erau pe mâna lui Iosif; fiindcă Domnul era cu el, şi tot ce făcea el făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui.