„carele” nu este o variantă a pronumelui relativ simplu „care”, ci un vechi cuvânt românesc folosit adesea în locul sintagmei „cel care” sau „cel ce”; aşadar, cu rol determinativ. Când se spune: „Tatăl nostru Carele eşti în ceruri”, expresia nu vizează relaţia „Tată ceresc” – „tată pământesc”, ci determinarea, cu valoare apoziţională, a lui Dumnezeu în transcendenţă – imanenţă. Femininul lui „carele” este „carea”, aşa cum apare, de pildă, în imnul Axion, cu sensul de „cea care”.