Pr 10:20
Din vorba multă nu vei scăpa de păcat,
dar cel ce-şi reţine buzele va fi prevăzător.
Ecc 5
CAPITOLUL 5
Bogăţiile sunt deşertăciune. A te bucura de viaţă.
1Nu te grăbi în a-ţi deschide gura,
iar inima ta să nu fie grabnică
în a grăi cuvânt în faţa lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie puţine.
2Că din multele griji vine visul
şi din multele vorbe glasul nebunului.
3Când Îi făgăduieşti lui Dumnezeu o făgăduinţă
nu întârzia s'o plineşti,
căci voia Lui nu se află în cei nebuni;
ceea ce tu ai făgăduit, plineşte!
4Mai bine e să nu faci nici o făgăduinţă
decât s'o faci fără s'o plineşti.
5Nu-ţi lăsa gura să-ţi împingă trupul a spre păcat
şi să nu spui în faţa lui Dumnezeu: „A fost o greşală“,
ca nu cumva Dumnezeu să Se mânie asupra glasului tău
şi să nimicească lucrul mâinilor tale.
6Din viermuiala viselor [se nasc] deşertăciuni
şi forfotă de vorbe; tu teme-te de Dumnezeu.
7Dacă vei vedea în ţară că săracul e năpăstuit,
că judecata şi dreptatea sunt siluite,
nu te uimi de lucrul acesta,
căci deasupra unui mai-mare e un mai-mare care-l veghează,
iar deasupra acestora sunt alţi mai-mari. b
8În toate privinţele, belşugul pământului
face ca şi un rege să depindă de câmpurile arate. c
9Cel ce iubeşte argintul nu se va sătura de argint,
iar cel ce iubeşte bogăţia nu se va bucura de roadele ei; d
şi aceasta-i tot deşertăciune.
10Unde sunt multe bunătăţi, mulţi sunt şi cei ce le mănâncă;
şi atunci, care e vitejia celui ce le are,
fără numai că se uită cu ochii la ele?
11Dulce e somnul robului,
fie că acesta mănâncă puţin, fie că mănâncă mult,
dar saţiul celui sătul de bogăţie
nu-l lasă să doarmă.
12Există o boală pe care eu am văzut-o sub soare:
bogatul care-şi păzeşte bogăţia spre răul său;
13o astfel de bogăţie se pierde într'o nevoinţă proastă,
iar fiul pe care l-a născut nu are nimic în mână.
14Precum a ieşit el, gol, din pântecele maicii sale,
aşa se va întoarce, precum a şi venit,
şi din osteneala lui nu va primi nimic
pe care să-l ducă în mână.
15Aşa că şi aceasta-i o boală rea:
cum a venit, aşa se şi duce;
ce câştig are el din aceea că s'a ostenit în vânt?
16Dimpotrivă, toate zilele lui nu sunt decât întuneric şi jale
şi multă mânie şi boală şi necaz.
17Iată binele pe care l-am văzut eu că este bun:
să mănânci şi să bei
şi să vezi binele în toată osteneala
cu care te-ai ostenit sub soare
în numărul zilelor de viaţă
pe care ţi le-a dat Dumnezeu;
că aceasta-i partea ta.
18Mai mult, tot omul căruia Dumnezeu i-a dat
bogăţie şi avere şi însuşirea de a mânca din ele
şi de a-şi primi partea sa
şi de a se veseli din osteneala sa,
aceasta-i un dar al lui Dumnezeu.
19În fapt, nu îndelung îşi va aminti el de zilele vieţii sale,
căci Dumnezeu îl va cuprinde întru veselia inimii lui.