Pr 10:08
Pomenirea drepţilor e cu laude,
dar numele necredincioşilor se stinge.
Sir 39
CAPITOLUL 39
Despre cel ce lucrează cu mintea.
1
Dar altceva-i cu cel ce-şi pune sufletul
 să cugete la legea Celui-Preaînalt:
 acela scrutează înţelepciunea tuturor celor de demult
 şi-şi ia răgaz să vadă profeţiile;
2
păstrează spusele oamenilor de seamă
 şi pătrunde'n subţirimea parabolelor,
3
scormoneşte înţelesul ascuns al proverbelor
 şi fără'ncetare se-afundă în taina zicalelor.
4
Slujba lui e printre cei mari
 şi-i de găsit în faţa căpeteniilor;
 călătoreşte prin ţări străine,
 căci el printre oameni a cumpănit binele şi răul.
5
Încă din zori şi'nalţă inima
 spre Domnul Care l-a făcut,
 se roagă'n faţa Celui-Preaînalt,
 gura şi-o deschide spre rugă
 şi pentru păcatele sale se roagă.
6
Şi dacă Domnul, Marele, o vrea,
 umplut va fi cu duhul înţelegerii:
 atunci îşi va revărsa cuvintele propriei lui înţelepciuni
 şi'n rugăciune Îl va lăuda pe Domnul.
7
Sfatului şi ştiinţei sale le va da un drum
 şi va cugeta la ceea ce în el e taină;
8
va arăta ceea ce el însuşi a învăţat
 şi se va lăuda în legea legământului Domnului.
9
Mulţi îi vor lăuda priceperea
 care nicicând nu va fi dată uitării;
 pomenirea lui nu se va stinge,
 numele său viu va fi din neam în neam.
10
Neamurile-i vor povesti înţelepciunea,
 lauda lui, în gura adunării.
11
Dacă trăieşte mult, lasă un nume mai slăvit decât altele o mie,
 iar dacă moare, aceasta-i e de-ajuns. a

12
Mai am de spus şi cele ce-am gândit,
 căci mă simt plin ca luna când e plină.
13
Ascultaţi-mă, voi, fiii mei cei cuvioşi, şi odrăsliţi
 ca trandafirul ce creşte lângă un curs de apă
14
şi răspândiţi miresme ca tămâia
 şi înfloriţi asemeni unui crin
 şi'mprăştiaţi arome, şi laude cântaţi
 şi binecuvântaţi-L pe Domnul în toate lucrurile Lui.
15
Daţi slavă numelui Său
 şi'ntru lauda Lui mărturisiţi-vă
 cântând din buze şi din harpe,
 şi'ntru mărturisire să rostiţi aşa:
16
Lucrurile Domnului sunt, toate, foarte bune
 şi orice poruncă a Lui fi-va [plinită] la timp.
Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?“, sau: „De ce e cealaltă?“,
 căci toate vor fi cercetate la vremea lor.
17
La porunca Lui, apa s'a oprit ca o grămadă, b
 la un cuvânt al gurii Sale au fost adunările apelor.
18
La porunca Lui, s'a făcut tot ce I-a plăcut
 şi nimeni nu-I poate împiedica puterea de a mântui.
19
Toate faptele oamenilor se află'n faţa Lui,
 de ochii Lui nu-i chip să poţi să scapi;
20
văzul Său se'ntinde din veşnicie până'n veşnicie
 şi'n faţa Lui nimic nu-i de mirare.
21
Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?“, sau: „De ce e cealaltă?“,
 căci toate-au fost făcute cu un anume scop.
22
Binecuvântarea Lui se revarsă ca un fluviu, c
 şi ca un potop adapă pământul;
23
dar tot aşa mânia le-o dă, ca parte, neamurilor,
 precum, tot El, apa dulce a prefăcut-o'n sărătură.
24
Căile Lui sunt netede pentru sfinţi,
 dar pentru nelegiuiţi sunt pline de piedici.
25
Încă de la'nceput, bunătăţile au fost făcute pentru cei buni,
 iar cele rele, pentru păcătoşi.
26
Trebuinţele de căpetenie pentru viaţa omului
 sunt: apa, focul, fierul, sarea,
 făina de grâu, mierea, laptele,
 sângele de strugure, untdelemnul şi îmbrăcămintea;
27
toate acestea sunt bunuri pentru cei cuvioşi,
 aşa cum pentru păcătoşi se prefac în rele.
28
Sunt vânturi făcute să aducă pedeapsă,
 în a căror urgie se dezlănţuie harapnice;
 în timp ce nimicesc, mânia şi-o revarsă,
 îmblânzind mânia Celui ce le-a făcut.
29
Foc, grindină, foamete şi ciumă,
 toate acestea au fost făcute pentru pedeapsă;
30
dinţi de fiară, scorpioni şi vipere
 şi sabie răzbunătoare ce pedepseşte necredincioşii
31
se veselesc de poruncile Lui
 şi gata sunt pe pământ la vreme de nevoie
 şi-atunci când vine vremea nu-I ies din cuvânt.
32
Iată de ce, de la'nceput, am hotărât,
 am cugetat şi-am scris:
33
„Lucrurile Domnului sunt, toate, bune;
 pe cele de trebuinţă le dă la vremea lor.
34
Şi nu se poate zice: Acesta-i mai rău decât acela!,
 căci toate, la vremea lor, îşi vor arăta folosul.
35
Şi acum, cântaţi cu toată inima şi cu toată gura
 şi binecuvântaţi numele Domnului!“