armózo (cuvânt rar, folosit de numai şapte ori în V. T.) înseamnă „a (se) potrivi“, „a (se) adapta“, „a (se) pune de acord“, dar şi „a construi“, „ a dura“, „a inventa“, precum şi „a (se) uni“. Toate aceste sensuri converg către identificarea Înţelepciunii cu Logosul ca părtaş la crearea lumii (In 1, 3), aşa cum ni-L descoperă Pavel în 1 Co 1, 30. În Textul Masoretic corespondentul ebraic al lui armózo are un sens foarte neclar, ceea ce-i face pe traducători să oscileze între: „eram lângă El ca un copil drag“ (OSTY) şi „eram lângă El ca un meşter“, BJ, RSV, TOB. Ediţia românească 1936 şi următoarele traduc: „eram ca un copil mic alături de El“.