Aici şi în următoarele şase stihuri sunt folosite trei verbe pentru începutul Înţelepciunii: „ a zidi“, „a întemeia“, „a naşte“. În limbajul biblic, „a zidi“ înseamnă a face ceva elaborat, organizat, bine definit. „A întemeia“ este înrudit semantic cu primul, iar ambele se pot referi la Înţelepciune în ipostaza ei de însuşire a lui Dumnezeu, activă mai înainte de orice început şi „mai înainte de veci“. Verbul „a naşte“ susţine teza Sfântului Pavel din 1 Co 1, 30, potrivit căruia Înţelepciunea e identificată cu Iisus Hristos, adică cu Cuvântul care „S'a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii“ (Crezul), Cel ce este „născut, nu făcut“. În Constantinopol, împăratul Justinian îşi va pune bazilica sub patronajul Sfintei Înţelepciuni (Aghia Sofia).