Plg 02:11
De-atâtea lacrimi, ochii mi s'au stins,
 iar inima mi-i tremur.
Mărirea mea se scurse în pământ,
 căci frântă-a fost a neamului meu fiică
atunci când tânăr şi sugar mureau
 pe străzile cetăţii.
Ir 44
Ieremia şi Evreii din Egipt. a
1Cuvântul care s'a făcut către Ieremia pentru toţi Iudeii care locuiau în ţara Egiptului şi pentru cei ce se aşezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în Nof şi în ţara Patros:
2„Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aţi văzut toate relele pe care Eu le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra cetăţilor lui Iuda; şi, iată, ele sunt pustii, fără locuitori,
3din pricina răutăţilor lor, pe care ei le-au făcut pentru ca să Mă întărâte, mergând să ardă tămâie unor dumnezei străini, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu i-au cunoscut. b
4Dar Eu vi i-am trimis pe servii Mei, profeţii, dis-de-dimineaţă, zicând: – Nu faceţi fapta aceasta spurcată, pe care Eu am urât-o!
5Şi nu M'au ascultat, şi auzul nu şi l-au plecat, ca să se întoarcă de la răutăţile lor, aşa încât să nu mai jertfească tămâie la dumnezei străini.
6Astfel mânia Mea şi urgia Mea au căzut şi s'au aprins în porţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului; iar acestea au devenit o'ntindere pustie, de necălcat, aşa cum sunt în ziua de azi.
7Şi acum, aşa grăit-a Domnul Atotţiitorul: De ce faceţi voi astfel de răutăţi împotriva sufletelor voastre?: să fie tăiaţi dintre voi om şi femeie, prunc şi sugar din mijlocul lui Iuda, aşa ca nimeni dintre voi să nu rămână, c
8să Mă întărâtaţi cu faptele mâinilor voastre arzând tămâie unor dumnezei străini în ţara Egiptului în care aţi intrat s'o locuiţi, aşa ca să puteţi fi cu totul retezaţi şi să deveniţi blestem şi ocară printre toate neamurile pământului?
9Uitat-aţi oare păcatele părinţilor voştri şi pe ale regilor lui Iuda şi pe ale dregătorilor voştri şi pe ale femeilor voastre, pe care le-au săvârşit în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? d
10Ele n'au încetat nici în ziua de azi, iar ei nu s'au ţinut de poruncile Mele pe care Eu le-am rânduit în faţa părinţilor lor.
11De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Îmi întorc faţa împotriva voastră,
12ca să nimicesc toată rămăşiţa ce se află în Egipt; şi vor cădea de sabie şi de foamete şi se vor sfârşi de la mic pân' la mare şi vor fi spre ocară, pieire şi blestem.
13Pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului îi voi cerceta aşa cum am cercetat Ierusalimul: cu sabie şi cu foamete şi cu moarte;
14şi nimeni nu va scăpa din cei rămaşi ai lui Iuda, cei care s'au aşezat în ţara Egiptului spre a se întoarce în ţara lui Iuda în care cu inima lor nădăjduiesc să se întoarcă; nu se vor întoarce, în afară de cei ce scapă“.
15Atunci toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor jertfesc tămâie altor dumnezei, precum şi toate femeile şi'ntregul popor care locuia în ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, zicând:
16„Cât despre cuvântul pe care tu ni l-ai grăit în numele Domnului, noi nu te vom asculta.
17Fiindcă noi vom face negreşit tot cuvântul care va ieşi din gura noastră e: să ardem tămâie pentru regina cerului f şi să-i turnăm libaţii, aşa cum am făcut noi şi părinţii noştri şi regii noştri şi dregătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi am fost sătui de pâine şi ne-a fost bine şi rele n'am văzut.
18Dar de când am încetat să ardem tămâie pentru regina cerului, rătăcim dintr'un loc în altul şi ne sfârşim de sabie şi de foame.
19Şi dacă am ars tămâie pentru regina cerului şi i-am turnat libaţii, crezi că fără bărbaţii noştri i-am făcut turte şi i-am turnat libaţii?“.
20Atunci Ieremia a răspuns întregului popor, bărbaţilor tari şi femeilor şi întregului popor care-i răspunsese întorcându-i vorba, zicând:
21„Credeţi voi că Domnul nu Şi-a adus aminte de tămâia pe care o ardeaţi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri şi regii voştri şi dregătorii voştri şi tot poporul ţării? credeţi că ea nu s'a suit la inima Lui?
22Dar Domnul nu v'a mai putut suferi din pricina răutăţii faptelor voastre şi din pricina urâciunilor pe care le-aţi făcut; aşa se face că ţara voastră a devenit o'ntindere pustie şi de necălcat, un blestem a devenit, aşa cum este astăzi;
23da, din pricina acelora pentru care voi ardeţi tămâie şi din pricina faptelor cu care aţi păcătuit împotriva Domnului, şi pentru că glasul Domnului nu l-aţi auzit şi'ntru poruncile Lui şi'n legea Lui şi'n mărturiile Lui n'aţi umblat, de aceea v'au apucat relele acestea!“ g.
24Şi a zis Ieremia către popor şi către femei: „Auziţi glasul Domnului!
25Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi, femeilor, voi cu gura voastră aţi vorbit şi voi cu mâinile voastre aţi împlinit, zicând: «Noi negreşit ne vom ţine făgăduinţa pe care am făgăduit-o, să ardem tămâie pentru regina cerului şi să-i turnăm libaţii!». Voi pe de-a'ntregul v'aţi ţinut făgăduinţele şi, într'adevăr, le-aţi îndeplinit.
26De aceea, auziţi glasul Domnului, voi, întregul Iuda care locuieşte în ţara Egiptului: Iată, juratu-M'am pe numele Meu cel mare – zice Domnul –: numele Meu nu va mai fi în gura nici unui Iudeu să zică: «Viu este Domnul!» în toată ţara Egiptului.
27Că Eu am vegheat asupra lor pentru ca să le fac rău, iar nu să le fac bine; şi toţi Iudeii h care locuiesc în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foamete, până ce vor fi pe de-a'ntregul mistuiţi.
28Iar cei ce scapă de sabie, puţini la număr, se vor întoarce în ţara lui Iuda; iar rămăşiţa lui Iuda, cei care au stăruit să locuiască în ţara Egiptului, vor cunoaşte al cui cuvânt va rămâne: [al Meu, sau al lor].
29Şi acesta va fi pentru voi un semn: Vă voi bântui cu rele.
30Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu îl voi da pe Faraonul Hofra, i regele Egiptului, în mâinile vrăjmaşului său şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, aşa cum l-am dat pe Sedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, vrăjmaşul său care căuta să-i ia viaţa“.