Os 06:06
Că milă vreau, iar nu jertfă b,
şi cunoaşterea lui Dumnezeu
mai mult decât arderile-de-tot.
Sir 4
CAPITOLUL 4
Ajutorarea săracilor. Înţelepciunea spre bună-creştere. Înţelepciune şi dreptate.
1
Fiule, pe cel sărac să nu-l lipseşti de hrană
 şi ochii celui sărman nu-i face să aştepte.
2
Nu întrista sufletul celui flămând
 şi nu-l zgândări pe omul aflat la necaz.
3
Inima necăjită n'o scoate din sărite,
 iar pe cel nevoiaş nu-l face să aştepte darul.
4
Nu lepăda rugămintea celui necăjit,
 iar de la cel sărac nu-ţi întoarce faţa.
5
De la cel lipsit nu-ţi întoarce ochii
 şi nu-i da nimănui prilejul să te blesteme;
6
că dacă te blesteamă cu amărăciune'n suflet,
 ruga lui va fi auzită de Cel ce l-a făcut.
7
Fă-te iubit adunării
 şi'n faţa omului mare înclină-ţi capul.
8
Spre cel sărac apleacă-ţi urechea
 şi cu dulceaţă dă-i bineţe.
9
Smulge-l pe cel asuprit din mâinile asupritorului
 şi nu fi slab de înger când judeci. a
10
Fii ca un tată pentru orfani,
 iar pentru mama lor, ca un bărbat;
 şi vei fi ca un fiu al Celui-Preaînalt,
 Care te va iubi mai mult decât mama ta.

11
Înţelepciunea îşi creşte copiii b
 şi se îngrijeşte de cei ce o caută.
12
Cel ce o iubeşte iubeşte viaţa
 şi cei ce o'ntâmpină în revărsatul zorilor se vor umple de veselie.
13
Cel ce şi-o ţine aproape va moşteni slavă
 şi oriunde intră, Dumnezeu îl binecuvintează.
14
Cei ce o slujesc Îi slujesc Celui-Sfânt,
 iar cei ce o iubesc sunt iubiţi de Domnul.
15
Cel ce o ascultă va judeca neamurile
 şi cel ce şi-o ţine aproape va locui fără grijă.
16
Cel ce se încrede în ea o va avea ca moştenire,
 iar urmaşii săi vor avea parte de ea.
17
Căci, la'nceput, merge cu el pe o cale sucită,
 şi-l loveşte cu frică şi spaimă
 şi-l ameţeşte cu asprimea purtării
 până ce capătă încredere în sufletul lui
 şi-l încearcă prin legile ei;
18
apoi se îndreaptă spre el şi-l veseleşte
 şi-i descoperă tainele ei.
19
Dar dacă el o ia razna, ea îl părăseşte
 şi-l dă pe seama propriei lui căderi.

20
Urmăreşte prilejul cel bun şi păzeşte-te de rău
 şi nu te vei ruşina de sufletul tău.
21
Căci există o ruşine care aduce păcatul
 şi există o ruşine care e slavă şi har. c
22
Nu-ţi apropia pe nimeni împotriva sufletului tău
 şi nu te speria de propria ta cădere.
23
Nu-ţi opri cuvântul când e să faci un bine
 şi nu-ţi ascunde înţelepciunea în slava deşartă; d
24
căci din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea
 şi din graiurile limbii, învăţătura.
25
Nu grăi împotriva adevărului,
 ci ruşinează-te de neştiinţa ta.
26
Nu te ruşina să-ţi mărturiseşti păcatele e
 şi nu sta împotriva curgerii râului.
27
Nu te înjosi în faţa omului nebun
 şi nu-l măguli pe cel puternic.
28
Pân'la moarte luptă-te pentru adevăr
 şi Domnul Dumnezeu Se va lupta pentru tine.
29
Nu fi pripit la vorbă,
 dar nici moale şi neglijent în lucrările tale.
30
În casa ta nu fi ca un leu
 şi nici închipuit faţă de casnicii tăi.
31
Mâna să nu-ţi fie întinsă la luat
 şi strânsă la dat.