Nu este singurul loc, în literatura profetică, unde clerul, ca tagmă, devine obiectul mustrărilor lui Dumnezeu pentru vina de a-şi fi uitat misiunea şi de a practica năravuri urâte (
Ir 2, 8;
6, 13;
Mi 3, 11;
Sof 3, 4;
Mal 1, 6;
2, 9). Derutat de propriii săi preoţi, poporul lui Israel (care posedă o preoţie împărătească (
Iş 19, 6), devine el însuşi asemenea unui preot contestat.