Prin „munca slujitoare“ (érgon latreutón) se înţelegea numai munca propriu-zisă, productivă, nu şi treburile mărunte, menite să-i asigure omului nevoia elementară de a se hrăni; această precizare e făcută în Iş 12, 16. Atunci când şi acestea din urmă erau interzise, se folosea expresia „nici o muncă“ sau „nici un fel de lucrare“ (ca în Nm 29, 7, unde repaosul total e motivat şi prin postire).