Prin munca slujitoare (
érgon latreutón) se înţelegea numai munca propriu-zisă, productivă, nu şi treburile mărunte, menite să-i asigure omului nevoia elementară de a se hrăni; această precizare e făcută în
Iş 12, 16. Atunci când şi acestea din urmă erau interzise, se folosea expresia nici o muncă sau nici un fel de lucrare (ca în
Nm 29, 7, unde repaosul total e motivat şi prin postire).