Cuvântul original, atât în ebraică (nés) cât şi în greacă (semeion) înseamnă „steag“, „drapel“, „fanion“ (steagul de pe cortul unui general, pavilionul unei nave). Prin asociere, cuvântul a însemnat apoi prăjina care susţine steagul, stâlpul care poartă emblema. În principal, însă, grecescul semeion se traduce „semn“; prin extensie, „semnificaţie“. Valoarea simbolică (semnificativă) a acestui episod vechitestamentar va fi consemnată în In 3, 14, el prefigurând mântuitoarea înălţare pe cruce a lui Iisus Hristos.