Literal: îl voi da anatemei, în sensul: I-l voi dărui lui Dumnezeu. O astfel de făgăduinţă făcea parte din ritualul războiului sfânt: întreaga pradă de război oameni, animale şi lucruri Îi aparţineau Domnului, dar, pentru ca nu cumva juruinţa să fie călcată prin eventuala folosire a prăzii, aceasta era supusă nimicirii totale. De aici, transferul semantic: a-l da pe cineva anatemei = a-l da pieirii (blestemul de a se alege din el praful şi pulberea).