Nm 14:30
Nu, voi nu veţi intra în ţara'n care cu mâna ridicată M'am jurat să vă aşez; nimeni în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua, fiul lui Navi.
Ios 14
CAPITOLUL 14
Împărţirea pământului la apus de Iordan.
1Aceştia sunt aceia dintre fiii lui Israel care au primit moştenire în ţara Canaanului, cărora Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi, şi capii de familie ale seminţiilor fiilor lui Israel le-au împărţit ca moştenire a.
2Ei şi-au primit moştenirea prin sorţi, aşa cum Domnul, prin mâna lui Iosua, le-a poruncit celor nouă seminţii şi la o jumătate de seminţie
3dincolo de Iordan. Dar Leviţii nu aveau parte printre ei.
4Fiindcă fiii lui Iosif erau două seminţii: Manase şi Efraim; iar pentru Leviţi nu era în ţară nici o parte care să le fi fost dată, ci doar cetăţi de locuit, precum şi împrejurimile acestora pentru vitele lor, cu vite cu tot.
5Precum Domnul îi poruncise lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel şi au împărţit pământul.
6Iar fiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; şi i-a grăit Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: „Tu ştii cuvântul pe care Domnul l-a grăit către Moise, sluga lui Dumnezeu, în privinţa mea şi a ta, la Cadeş-Barnea.
7Că eu aveam patruzeci de ani când Moise, sluga lui Dumnezeu, m'a trimis din Cadeş-Barnea să iscodesc această ţară; iar eu i-am răspuns după gândul său b.
8Fraţii mei, cei ce s'au suit împreună cu mine, au înspăimântat inima poporului; eu însă L-am urmat întocmai pe Domnul, Dumnezeul meu.
9În ziua aceea s'a jurat Moise, zicând: Pământul în care te-ai dus îţi va fi moştenire, ţie şi fiilor tăi în veci, fiindcă tu L-ai urmat întocmai pe Domnul, Dumnezeul nostru.
10Şi acum, iată că Domnul m'a ţinut viu, aşa cum a grăit; patruzeci şi cinci de ani sunt acum de când Domnul a grăit cuvântul acesta către Moise, la vremea când Israel umbla prin pustie; şi acum, iată, eu am optzeci şi cinci de ani
11şi sunt încă tare, ca atunci când m'a trimis Moise; tare sunt şi acum să ies şi să intru în război.
12Şi acum, cer de la tine muntele acesta, aşa cum a zis Domnul în ziua aceea; că tu ai auzit cuvântul acesta în ziua aceea. Enachimii sunt şi acum acolo, cu cetăţi mari şi tari; aşadar, dacă Domnul va fi cu mine, eu îi voi nimici, aşa cum mi-a spus mie Domnul.“
13Iar Iosua l-a binecuvântat; şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul.
14Şi de atunci până'n ziua de astăzi i-a fost Hebronul moştenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul, fiindcă el a ascultat de porunca Domnului, Dumnezeul lui Israel.
15Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, cetatea-metropolă a Enachimilor. Şi s'a liniştit pământul de război.