Nm 14:21
dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin întreg pământul:
Is 6
Chemarea lui Isaia.
1Şi a fost că'n anul în care a murit regele Ozia a L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui b era plină de slavă.
2Serafimi c şedeau împrejurul Său; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa d, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.
3
Şi strigau unul către altul şi ziceau:
– „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul,
plin e tot pământul de slava Sa!“
4Şi pragul cel de sus al uşii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s'a umplut de fum.
5Şi am zis:
„O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul;
că fiind eu un biet om şi având buze necurate
şi locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate,
cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotţiitorul...“.
6Şi unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un cărbune pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic.
7Şi l-a atins de gura mea şi a zis:
„Iată, acesta s'a atins de buzele tale
şi-ţi va şterge fărădelegile,
iar păcatele tale le va curăţi“. e
8
Şi am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite, şi cine va merge la acest popor?“.
Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!“
9
Şi El a zis:
„Mergi şi spune-i acestui popor:
Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege,
şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.
10
Că inima acestui popor s'a împietrit,
urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis,
ca nu cumva cu ochii să vadă
şi cu urechile să audă
şi cu inima să înţeleagă
şi să-şi revină şi Eu să-i vindec“. f
11Şi eu am zis: „Până când, Doamne?“. Iar El a zis: „Până când cetăţile se vor pustii din lipsa locuitorilor şi casele din lipsă de oameni şi pământul va rămâne pustiu.
12Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga g pe oameni şi cei ce au rămas pe pământ se vor înmulţi.
13Din ei însă va fi din nou o a zecea parte şi ea va fi iarăşi de pradă, ca un molid [în desfrunzire] şi ca ghinda când cade din găoacea ei: sfântă seminţie în trunchiul ei cel drept“. h