Nm 14:14
iar locuitorii acestei ţări a au auzit b şi ei că Tu eşti Domn întru poporul acesta, că Tu, Doamne, i Te arăţi cătătură'n cătătură, că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi'n stâlp de foc noaptea.
Ies 13
Întâi-născuţii şi Azimele. Drum spre Marea Roşie. Stâlpul de nor şi stâlpul de foc.
1Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a zis:
2„Sfinţeşte-Mi a pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om pân'la dobitoc, el este al Meu!“
3Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta'n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v'a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit.
4Într'adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna Spicului b.
5Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a Ferezeilor, pe care El li S'a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, ţara'n care curge lapte şi miere, vei face slujba aceasta în această lună.
6Şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului:
7Azime să mâncaţi în cele şapte zile; dospitură nu se va găsi la tine, nici aluat în toate hotarele tale.
8În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit eu din Egipt.
9Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte'n faţa ochilor tăi c, pentru ca legea Domnului să fie'n gura ta; căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea rânduită.
11Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, aşa cum li S'a jurat El părinţilor tăi, şi ţi-o va da ţie,
12atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutul d de parte bărbătească, şi tot ce se naşte'ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului.
13Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miel e; iar de nu-l vei schimba, să-l răscumperi f. Pe tot întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl vei răscumpăra.
14Iar dacă fiul tău te va întreba cândva, zicând: – Ce'nseamnă aceasta?, tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, din casa robiei.
15Când Faraon se'ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la'ntâi-născutul omului până la'ntâi-născutul dobitocului. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
16Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!“
17Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a'ndrumat pe calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate că era mai scurtă g, căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă păreri de rău şi să se'ntoarcă în Egipt“.
18Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului, spre Marea Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului.
19Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici“.
20Şi dac'au purces fiii lui Israel din Sucot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului.
21Iar Domnul îi călăuzea mergându-le'nainte şi arătându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foc h.
22Şi n'a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea'ntregului popor.