Nm 01:06
din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
Nm 10
CAPITOLUL 10
Cele două trâmbiţe de argint. Israeliţii pleacă la drum.
1Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:
2„Fă-ţi două trâmbiţe de argint; din ciocan să le faci. Le vei avea pentru chemarea obştii şi pentru plecarea taberelor.
3Când se va trâmbiţa din ele, toată obştea ţi se va aduna la uşa cortului mărturiei.
4Dar dacă se va trâmbiţa numai din una, la tine se vor aduna toate căpeteniile, mai-marii neamurilor lui Israel.
5Când veţi da semn din trâmbiţă a, vor porni taberele cele dinspre răsărit.
6Când veţi da al doilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazăzi. Când veţi da al treilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre apus b. Iar când veţi da al patrulea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazănoapte c. Aşa vor porni la drum, cu semn de trâmbiţă.
7Când însă chemaţi adunarea, veţi trâmbiţa, dar nu cu semn [de plecare].
8Din trâmbiţe vor suna preoţii, fiii lui Aaron; aceasta va fi vouă lege veşnică'ntru neamurile voastre.
9Iar când în ţara voastră veţi ieşi la război împotriva vrăjmaşilor ce vi se'mpotrivesc, veţi da un anume semn de trâmbiţă; atunci Îşi va aduce aminte de voi Domnul, iar voi veţi fi mântuiţi de vrăjmaşii voştri.
10În zilele voastre de bucurie, în sărbătorile voastre şi la'nceputurile voastre de lună veţi trâmbiţa din trâmbiţe la arderile-voastre-de-tot şi la jertfele voastre de mulţumire, şi prin aceasta veţi fi pomeniţi în faţa Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru“.
11În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s'a ridicat norul de deasupra cortului mărturiei.
12Şi au plecat fiii lui Israel din pustia Sinai, cu toate ale lor, şi norul s'a oprit în pustia Paran d.
13Aceasta a fost întâia plecare după porunca lui Dumnezeu dată prin Moise.
14Întâi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Iuda, cu armiile lor; peste armiile lor era Naason, fiul lui Aminadab.
15Peste armiile seminţiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;
16iar peste armiile seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17Cortul a fost apoi desfăcut şi au plecat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, purtătorii cortului.
18După aceea au pornit rândurile din tabăra lui Ruben cu armiile lor; peste armiile lor era Eliţur, fiul lui Şedeur;
19peste armiile seminţiei lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
20iar peste armiile seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
21După aceea au plecat fiii lui Cahat, cei ce duceau lucrurile sfinte e; cortul trebuia să fie aşezat înainte de sosirea lor.
22Apoi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Efraim cu armiile lor; peste armiile lor era Elişama, fiul lui Amihud.
23Peste armiile fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedaţur;
24iar peste armiile fiilor lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
25În urma tuturor au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Dan cu armiile lor; peste armiile lor era Ahiezer, fiul lui Amişadai;
26peste armiile fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;
27iar peste armiile fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28Acestea sunt oştile fiilor lui Israel la vremea când au pornit la drum cu armiile lor.
29Şi a zis Moise către Hobab, fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul acela despre care Domnul a zis: – Pe acesta vouă vi-l voi da!... Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul pe cele bune le-a grăit despre Israel“.
30Iar acela i-a zis: „De aici nu plec decât în ţara mea şi la neamul meu“.
31Dar [Moise] a zis: „Nu ne lăsa!; tu cu noi ai fost în pustie şi'ntre noi se cade să'mbătrâneşti f.
32Dacă mergi cu noi, binele pe care ni-l va face nouă Domnul ţi-l vom face şi noi ţie“.
33Plecând ei de la muntele Domnului, au mers cale de trei zile; iar chivotul legământului Domnului mergea înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute loc de odihnă.
34Când se ridica chivotul, Moise zicea:
„Scoală-Te, Doamne,
ca să se risipească vrăjmaşii Tăi
şi să fugă de la faţa Ta
toţi cei ce Te urăsc pe Tine!“
35Iar când se oprea, el zicea:
„Întoarce-Te, Doamne,
spre mulţimea miilor lui Israel!“
36Şi norul Domnului îi umbrea ziua, oridecâteori plecau din locul de popas g.