Mi 06:07
Au fi-va Domnul binevoitor
pentru mii de berbeci
şi zeci de mii de ţapi graşi?
Voi da eu oare pe întâii-mei-născuţi
în schimbul necredinţei,
şi rodul pântecelui meu
pentru păcatul sufletului meu?
Evr 10
Superioritatea jertfei lui Hristos, singura mântuitoare. Îndemnuri şi mustrări.
1Într'adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, şi nu chipul însuşi al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care ne'ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2Altfel, n'ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curăţiţi, cei ce slujesc n'ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor?
3Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor,
4şi aceasta, pentru că-i cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
5Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă şi prinos n'ai voit, dar mi-ai întocmit un trup;
6arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat nu Ţi-au plăcut.
7Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărţii –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule.
8Zicând mai sus că jertfă şi prinoase şi arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat n'ai voit, nici nu Ţi-au plăcut – cele ce se aduc după lege –;
9atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Aşadar, El desfiinţează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea.
10Întru această voinţă suntem noi sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos.
11Orice preot stă în fiecare zi slujind şi de mai multe ori aducând aceleaşi jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele;
12Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S'a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu,
13aşteptând ca de aci'nainte vrăjmaşii Săi să fie puşi aşternut picioarelor Sale.
14Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârşit pe cei ce se sfinţesc.
15Este şi ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte; căci după ce a zis:
16Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, şi'n cugetele lor le voi scrie
17şi de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.
18Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele a.
19Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar b prin sângele lui Hristos,
20pe calea cea nouă şi vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă c, adică prin trupul Său,
21şi având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,
22să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinţei, stropindu-ne inimile spre curăţire de toată conştiinţa cea rea şi spălându-ne trupul cu apă curată;
23să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit;
24şi unii către alţii să luăm seama spre a ne îndemna la iubire şi la fapte bune;
25să nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeţi că Ziua aceea se apropie.
26Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate,
27ci o'nfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici.
28Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori;
29cu cât mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-a nesocotit d sângele testamentului prin care s'a sfinţit, şi a batjocorit Duhul harului?
30Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Şi încă: Domnul va judeca pe poporul Său.
31Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!
32Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele,
33uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest fel.
34Că'mpreună aţi pătimit cu cei închişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună şi care rămâne.
35Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea e, aceasta având o mare răsplată.
36Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă f.
37Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce va să vină va veni şi nu va'ntârzia;
38cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el.
39Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului.