Când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam şi i-a dat-o acestuia de soţie (Fc 2, 22), El nu a suflat asupră-i „suflare de viaţă“, aşa cum făcuse asupra primului om (Fc 2, 7), ceea ce înseamnă că femeia purta deja în fiinţa ei „rămăşiţa“ suflării divine.