Prin anume voturi – sau făgăduinţe – o persoană I se dedica lui Dumnezeu şi devenea astfel proprietatea Sa. La un moment dat însă ea putea fi scutită de obligaţiile asumate şi „eliberată” în schimbul unei sume de bani. Asemenea făgăduinţe erau făcute nu numai pentru oameni, ci şi pentru o seamă de bunuri materiale (animale, case, pământuri).