Lv 25:39
Iar dacă fratele tău va sărăci şi ţi se va vinde ţie, să nu-l pui la muncă de rob,
4Rg 4
CAPITOLUL 4
Minunile lui Elisei.
1Şi una din femeile fiilor profeţilor a striga către Elisei, zicând: „Robul tău, soţul meu, a murit; tu ştii că robul tău era om temător de Dumnezeu; creditorul a venit să mi-i ia pe amândoi feciorii, ca să-i fie robi“.
2Iar Elisei a zis: „Ce să fac eu pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?“ Ea i-a răspuns: „Roaba ta n'are nimic în casă, în afară de ceva untdelemn cu care să mă ung“.
3Iar el i-a zis: „Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale – dar nu puţine.
4Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline le vei pune deoparte“.
5Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vasele aproape, iar ea a turnat până ce vasele s'au umplut.
6Atunci ea le-a zis feciorilor ei: „Mai aduceţi-mi un vas!“ Dar ei i-au zis: „Nu mai e nici un vas“. Şi untdelemnul s'a oprit.
7Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: „Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne“.
8Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunem b. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şi a fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo.
9Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi.
10Hai să-i facem deasupra, într'un loc anume, un foişor c, şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo“.
11Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s'a dus în foişor şi a dormit în el.
12Şi a zis către Ghehazi, servul său: „Cheam-o la mine pe această Şunamită!“ Acela a chemat-o, iar ea a stat în faţa lui d.
13Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: - Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii?“ e Iar ea a zis: „Eu mă bucur de pace în mijlocul poporului meu“. f
14Atunci el a zis către Ghehazi: „Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?“ Iar Ghehazi, servul său, a zis: „Dacă e ceva..., ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân“.
15Atunci el a zis: „Cheam-o!“ Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis:
16„La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu“. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, n'o amăgi pe roaba ta!“
17Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei.
18Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s'a dus la tatăl său, la secerători,
19a zis către tatăl său: „Capul meu... capul meu...“. g Iar acela i-a spus unei slugi: „Du-l la mama lui!“
20Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit.
21Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe bărbatul ei şi a zis:
22„Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce“.
23Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă?“ Dar ea a zis: „Fii pe pace!“
24Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: „Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţi voi spune eu!“ h
25Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: „Iat-o pe Şunamita!
26Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pe pace?“ Iar ea a zis: „Pe pace“.
27Şi a venit la Elisei pe munte şi s'a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s'a apropiat s'o dea la o parte, dar Elisei i-a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi nu mi-a spus“.
28Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – Nu mă amăgi!...“. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi;
29şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu peste faţa copilului“.
30Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa!“ i Atunci Elisei s'a ridicat şi a mers după ea.
31Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n'a fost glas, şi nici auz j. Aşa că s'a întors să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s'a ridicat“.
32Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui.
33Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s'a rugat Domnului.
34Şi s'a suit [pe pat] şi s'a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi s'a plecat peste el, iar carnea copilului s'a încălzit.
35Şi s'a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s'a suit şi s'a plecat peste copil până de şapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii.
36Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe această Şunamită!“ Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!“
37Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s'a închinat pân' la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit.
38Iar Elisei s'a întors la Ghilgal k. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către servul său: „Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor!“
39Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice l, o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască.
40Şi le-a turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigat şi au zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!...“. Şi n'au putut să mănânce.
41Atunci el a zis: „Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare!“ Şi a zis Elisei către servul său: „Toarnă-i poporului, şi să mănânce!“ Şi în căldare n'a mai fost nimic vătămător.
42Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci de pâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!“
43Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni?“ Dar el a zis: „Dă-i poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: - Vor mânca şi va rămâne“.
44Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.