Jd 21:07
Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat faţă de Domnul că nu le vom da soţii dintre fetele noastre“.
Jd 21
CAPITOLUL 21
Seminţia lui Veniamin se reface.
1Fiii lui Israel s'au jurat în Miţpa, zicând: „Nimeni dintre noi să nu-şi dea fata de nevastă vreunuia din Veniamin!“
2Şi s'a dus tot poporul la Betel şi a şezut acolo până seara înaintea lui Dumnezeu şi şi-au ridicat glasul şi au plâns cu plângere mare.
3Şi au zis: „De ce, Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s'a făcut aceasta, ca să piară astăzi din Israel o seminţie?“
4Şi a fost că a doua zi s'a sculat poporul dis-de-dimineaţă şi a zidit acolo altar şi au adus ardere-de-tot şi jertfă de mântuire.
5Şi au zis fiii lui Israel: „Cine oare, din toate seminţiile lui Israel, nu a venit la Domnul în această adunare?“ Căci era un jurământ mare împotriva celor ce nu s'au suit la Domnul în Miţpa, zicând: „Unul ca acela să fie dat morţii!“
6Dar fiii lui Israel s'au mulcomit asupra lui Veniamin, fratele lor, şi au zis: „Azi a pierit o seminţie din Israel! a
7Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat faţă de Domnul că nu le vom da soţii dintre fetele noastre“.
8Şi au zis: „Cine, din neamurile lui Israel, nu s'a suit la Domnul în Miţpa?“ Şi, iată, la adunare nu venise în tabără nici un om din Iabeş-Galaad...
9Şi a fost numărat poporul: acolo nu se afla nici un om dintre locuitorii Iabeş-Galaadului.
10Iar adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de bărbaţi dintre cei mai puternici şi le-a poruncit, zicând: „Duceţi-vă şi treceţi-i prin ascuţişul săbiei pe toţi locuitorii Iabeş-Galaadului.
11Şi aşa veţi face: Pe fiece bărbat, ca şi pe fiece femeie care a cunoscut culcuş de bărbat, să-i daţi pierii; dar pe fecioare să le cruţaţi!“ Iar ei au făcut aşa.
12Şi printre locuitorii Iabeş-Galaadului au găsit patru sute de fete fecioare, care nu cunoscuseră culcuş de bărbat, şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţinutul Canaan.
13Atunci toată adunarea a trimis şi le-a grăit fiilor lui Veniamin ce se aflau la stânca Rimon şi i-a chemat la pace.
14Şi'n vremea aceea s'au întors fiii lui Veniamin la fiii lui Israel; iar aceştia le-au dat de neveste pe fetele pe care le adunaseră vii din Iabeş-Galaad; iar acelora le-a plăcut aceasta.
15Iar poporul s'a mulcomit asupra lui Veniamin, că făcuse Domnul o spărtură în seminţiile lui Israel.
16Şi au zis bătrânii adunării: „Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas, de vreme ce femeile din seminţia lui Veniamin au fost nimicite?“
17Şi au zis: „O moştenire trebuie să fie pentru cei ce au rămas, ca să nu piară o seminţie din Israel“;
18căci noi nu vom putea să le dăm soţii dintre fetele noastre, de vreme ce fiii lui Israel s'au jurat, zicând: „Blestemat să fie cel ce-i va da soţie lui Veniamin!“
19Şi au zis: „Iată, acum e sărbătoarea anuală a Domnului b, în Şilo, care se află la miazănoapte de Betel şi la răsărit de drumul care duce de la Betel la Sichem şi la miazăzi de Levona“.
20Şi le-au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: „Mergeţi şi ascundeţi-vă în vii!;
21şi când veţi vedea că fetele locuitorilor din Şilo ies dănţuind la joc, ieşiţi din vii, şi fiecare bărbat să-şi ia femeie dintre fiicele din Şilo şi să vă duceţi în ţinutul lui Veniamin.
22Şi va fi că atunci când părinţii sau fraţii lor vor veni la noi c să se plângă, noi le vom zice: „Iertaţi-i, de dragul nostru!; că nici noi nu i-am luat fiecărui bărbat o femeie ca pradă de război, nici voi nu le-aţi dat atunci când v'au cerut; aşa că şi voi aveţi o vină“.
23Iar fiii lui Veniamin au făcut aşa; şi şi-au luat femei, după numărul lor, dintre dănţuitoarele pe care le-au apucat. Şi au plecat şi s'au întors la moşia lor şi au rezidit cetăţile şi au locuit în ele.
24Şi'n vremea aceea s'au dus de acolo fiii lui Israel, fiecare la seminţia lui şi la neamurile lui, fiecare la moştenirea lui.
25În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea în faţa ochilor lui că e drept. d