Iz 33:22
Dar mâna Domnului fusese peste mine seara, mai înainte ca el să fi venit, şi mi-a deschis gura când el a venit dimineaţa la mine; şi de'ndată ce gura mi s'a deschis, ea nu s'a mai oprit.
Iz 24
Asedierea Ierusalimului. Cazan în fierbere.
1Şi a fost cuvântul Domnului către mine în anul al nouălea, luna a zecea, în cea de a zecea zi a lunii, a zicând:
2„Fiul omului, scrie zilnic pentru tine, începând de astăzi când regele Babilonului s'a ridicat împotriva Ierusalimului - începând chiar de astăzi.
3Iar către casa răzvrătirii vei grăi o parabolă şi le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: b
Pune căldarea la foc
şi toarnă apă într'însa;
4
şi pune'n ea bucăţile de carne
– fiece bucată pe alese –
şoldul şi umărul desprinse de pe oase,
5
luate din vite anume alese,
şi arde oasele sub ele;
oasele din ea fierb în clocot
şi se coc în mijlocul ei.
6
De aceea, aşa grăieşte Domnul:
O, cetate a vărsărilor de sânge!:
căldarea'n care este rugină
şi de pe care rugina nu se ia
golită va fi bucată cu bucată
şi sorţ asupra ei nu va cădea!
7
Că'n mijlocul ei se află sângele ei;
pe piatră netedă am pus-o
şi n'am vărsat-o pe ţărână
ca s'o acopere ţărâna.
8
Şi pentru ca mânia Mea
să urce'n culmea răzbunării
de-aceea sângele ei l-am pus
pe piatră netedă, pe care
acoperit nu poate fi.
9
De aceea, aşa zice Domnul:
Vai de cetatea sângelui!,
că Eu voi aţâţa tăciunii
10
şi lemnele le voi spori
şi foc-văpaie voi aprinde
pân' s'or topi bucăţile de carne
şi zeama va scădea de tot
şi oasele s'or face scrum;
11
şi ea va sta deasupra pe cărbuni
să ardă'ncinsă şi aprinsă
pân' ce arama'nfierbântată
se va topi în murdăria ei,
şi nici rugină'n ea să nu mai fie.
12Dar nu, rugina ei cea multă nu se duce!
13Rugina ei va fi de ruşine, fiindcă tu te-ai pângărit, şi de necurăţia ta nu te-ai curăţit; şi ce, dacă tu nu te vei mai curăţi până când Eu Îmi voi plini mânia?
14Eu, Domnul, am grăit: ea va veni, iar Eu o voi înfăptui; nu voi amâna, şi nici că milă Îmi va fi. Te voi judeca – zice Domnul – după purtările tale şi după născocirile tale cele idoleşti; de aceea, Eu, după vărsarea ta de sânge te voi judeca; după născocirile tale cele idoleşti te voi judeca, pe tine cea necurată şi vestită şi prea-răzvrătită“.
15Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
16„Fiul omului, iată, Eu printr'o lovitură îţi voi lua pofta ochilor: nu te vei plânge şi nici nu vei plânge.
17De vei suspina pentru sânge, acesta va fi plânsul rărunchilor, părul de pe capul tău nu va fi împletit, iar picioarele tale vor purta sandale; cu buzele lor nu te vei alina şi pâinea oamenilor n'o vei mânca“. c
18Iar eu i-am vorbit poporului dimineaţa, aşa cum El îmi poruncise, iar seara mi-a murit femeia; iar a doua zi dimineaţa am făcut aşa cum El îmi dăduse poruncă.
19Iar poporul mi-a zis: „Oare n'o să ne spui ce înseamnă lucrurile acestea pe care le faci?“.
20Atunci le-am zis: „Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
21Spune-i casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Îmi voi pângări locaşul Meu cel sfânt, d mândria tăriei voastre, dorul ochilor voştri, de care sufletele voastre se'ngrijesc; iar fiii şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat, e vor cădea de sabie.
22Iar voi veţi face cum am făcut eu: cu gura lor nu vă veţi mângâia, şi pâinea oamenilor n'o veţi mânca.
23Părul vă va rămâne pe cap şi încălţămintea în picioare: nu vă veţi plânge şi nici nu veţi plânge; întru nedreptăţile voastre veţi lâncezi şi'ntru ele va mângâia fiecare pe fratele său.
24Iar Iezechiel va fi pentru voi un semn: după tot ceea ce el a făcut, aşa veţi face şi voi; când aceste lucruri vor veni, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
25Iar tu, fiul omului, oare nu va fi că'n ziua când Eu le voi lua tăria, semeţia slavei şi desfătarea ochilor şi mândria sufletului şi pe fiii şi pe fiicele lor,
26oare nu va fi că'n ziua aceea cel ce va scăpa va veni la tine şi ţi-o va spune în urechi?
27În ziua aceea gura ta fi-va deschisă spre cel ce a scăpat; atunci vei vorbi şi nu vei mai tăcea;Iz 33:21 Ps 70:8 Iz 15:7 Iz 24:24 Iz 25:5 Iz 29:21 Am 5:13