Iz 28:18
Că pentru multele-ţi păcate
şi nedreptatea din negoţ
tu ţi-ai spurcat locaşurile sfinte.
Eu foc voi scoate din mijlòcul tău,
acesta te va'nfuleca,
iar Eu cenuşă te voi face
aici, pe propriul tău pământ,
cu toţi de faţă, cei ce vor vedea.
Iov 22
CAPITOLUL 22
Cuvântul lui Elifaz.
1Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:
2
„«Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?» a
3
Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş?
  sau care-I e folosul că'n calea ta eşti drept,
4
sau, de te bagă'n seamă, Se pleacă să te mustre
  şi, mai mult, să şi vină cu tine'n judecată?
5
Au nu cumva grozavă e răutatea ta
  şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?
6
Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic
  şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;
7
tu gurile'nsetate nu le-ai umplut cu apă
  şi n'ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;
8
pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă,
  dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;
9
pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală,
  şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.
10
De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te'mpresoară
  şi te-a cuprins deodată război de necrezut.
11
Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric,
  şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă b.
12
Au Cel ce locuieşte în ceruri c nu priveşte
  şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?
13
Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare?
  cum poate El prin ceaţă să facă judecată?
14
că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,
  plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer... d
15
Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche
  pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,
16
cei ce-au fost duşi la vale cu mult'naintea vremii?:
  tari temelii avură; acum, puhoi de ape. e
17
Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul“?
  ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul“?
18
El însă îi umpluse de bunătăţi prin case,
  dar sfatul necredinţei departe e de El.
19
Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând,
  iar cel fără prihană îşi bate joc de ei:
20
Vedeţi cum bunăstarea din case li s'a dus,
  iar ce-a rămas dintr'însa mâncat va fi de foc...
21
Fii aspru'n tine însuţi, de stărui în răbdare,
  şi dup'aceea roada-ţi va fi'ntru bunătăţi.
22
Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire,
  şi graiurile Sale la suflet să le pui.
23
Dacă te'ntorci la Domnul şi'n faţă-I te smereşti
  şi'nlături nedreptatea din vieţuirea ta,
24
El pulberea ţărânii o va preface'n pietre,
  şi pietrele din prunduri în aur de Ofir f;
25
şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă
  şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.
26
Or, numai dup'aceea vei îndrăzni la Domnul
  şi ochii tăi căta-vor cu veselie'n cer;
27
spre El vei face rugă şi El te-o asculta
  şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;
28
va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă
  şi'n drumurile tale va străluci lumină.
29
Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ,
  iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.
30
Tot El îl liberează pe cel nevinovat;
  acum te mântuieşte'ntru mâinile curate!“