Textul nu-l absolvă pe Iuda de răutate şi răspundere, dar îl incriminează pe adversarul care încă cere socoteală şi ar pretinde reparaţii totale, ceea ce, într'un fel, ar părea o derogare de la legea talionului. Ultima frază: „şi [din pricină]...“ este omisă în T. M. În primă şi ultimă instanţă, poporul ales nu poate fi judecat şi pedepsit decât de Dumnezeu.