Iz 18:22
nici una din nedreptăţile pe care le-a făcut nu va fi pomenită; el în dreptatea lui pe care a făcut-o, întru aceea va fi viu.
Is 38
Regele se îmbolnăveşte şi se vindecă. Rugăciunea lui Iezechia.
1Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa'n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi“.
2Iar Iezechia s'a întors cu faţa la perete şi I s'a rugat Domnului, zicând:
3„Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi“. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.
4Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5„Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani.
6Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te vor ocroti.
7Şi acesta îţi va fi ţie semn de la Domnul, anume că Dumnezeu va face acest lucru:
8Iată, eu voi întoarce umbra treptelor pe care soarele s'a coborât cu zece trepte în casa tatălui tău a – cu zece trepte voi întoarce soarele...“. Aşa că soarele a mers înapoi cu cele zece trepte pe care coborâse umbra. b
9Rugăciunea lui Iezechia, regele Iudeii, când a fost el bolnav şi s'a ridicat din boală: c
10
Zis-am: În amiaza d zilelor mele
voi merge la porţile morţii e;
anii mei rămaşi îi voi lăsa în urmă.
11
Zis-am: Nu voi mai vedea mântuirea lui Dumnezeu
în pământul celor vii;
nu voi mai vedea mântuirea lui Israel pe pământ,
nici om n'am să mai văd cu cei ce locuiesc f.
12
De neamul meu de sânge m'am desprins,
iar restul vieţii mele mi l-am lăsat în urmă;
plecat-a şi s'a dus
ca unul care-şi desface cortul după ce l-a întins;
suflarea mi s'a făcut ca pânza ţesătoarei
când cea care o ţese se-apropie s'o taie.
13
Unui leu în ziua aceea i-am fost dat până dimineaţa:
aşa mi-a zdrobit el oasele toate,
că dat i-am fost de dimineaţă până'n noapte...
14
Ca un lăstun, de-acuma, aşa voi glăsui,
şi ca o porumbiţă, aşa voi gânguri g;
că ochii mi s'au sfârşit
cătând la înălţimea cerului
spre Domnul, Cel ce m'a mântuit
15
şi durerea sufletului a luat-o de la mine.
16
Doamne, Ţie Ţi s'a spus despre aceasta,
iar Tu mi-ai înviorat suflarea;
alinat sunt eu şi viu.
17
Iată, amarul meu pace mi s'a făcut; h
că Tu eşti Cel ce mi-ai pus sufletul deoparte
pentru ca el să nu piară;
păcatele Tu mi le-ai luat
şi'napoia mea le-ai azvârlit.
18
Că nu cei din morminte Te vor lăuda,
nici cei morţi Te vor binecuvânta
şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui;
19
cei vii sunt cei ce Te vor binecuvânta,
aşa cum şi eu o fac;
pentru că prunci voi face eu, începând de astăzi,
care să vestească dreptatea Ta i,
20
Doamne al mântuirii mele!
Şi nu voi înceta să Te binecuvintez cu psaltirea j
în toate zilele vieţii mele
înaintea casei lui Dumnezeu.
21Şi a zis Isaia către Iezechia: „Ia o legătură de smochine, pisează-le, oblojeşte-te cu aluatul acesta şi te vei face bine“.
22Iar Iezechia a zis: „Acesta îi va fi lui Iezechia semn că mă voi sui în casa lui Dumnezeu“ k.