| Bel 1Capitol unic |
| 1 | Şi regele Astiag s'a adăugat la părinţii săi, iar regatul său a fost preluat de către Cirus al Persiei. a |
| 2 | Iar Daniel a vieţuit împreună cu regele şi i-a întrecut în cinste pe toţi prietenii săi. |
| 3 | Babilonienii aveau un idol pe care-l chema Bel; b pentru el se cheltuiau zilnic douăsprezece măsuri de făinuţă de grâu, patruzeci de oi şi şase vedre de vin. |
| 4 | Regele avea evlavie la el şi venea în fiecare zi să i se închine. Daniel însă I se închina Dumnezeului său. |
| 5 | Regele i-a zis: „Tu de ce nu i te închini lui Bel?“; la care acesta i-a răspuns: „Pentru că eu nu pot să mă închin la idoli făcuţi de mână, ci la Dumnezeu-Cel-Viu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi are stăpânire peste fiecare trup“. |
| 6 | Iar regele i-a zis: „Cum de ţi se pare ţie că Bel nu e un dumnezeu viu? Nu vezi cât de mult mănâncă şi bea în fiecare zi?“ |
| 7 | Atunci Daniel a zâmbit şi a zis: „O, rege, nu te amăgi; că acesta e făcut pe dinlăuntru din lut şi pe dinafară din aramă, şi niciodată nu mănâncă şi nu bea nimic“. |
| 8 | Iar regele s'a mâniat, i-a chemat pe preoţii lui şi le-a zis: „Dacă nu-mi veţi spune cine este cel ce înghite aceste cheltuieli, veţi muri; |
| 9 | dar dacă-mi veţi arăta că Bel este cel ce le înghite, atunci va muri Daniel, de vreme ce l-a blasfemiat pe Bel!“ Iar Daniel a zis către rege: „Fie după cuvântul tău!“ Acuma, preoţii lui Bel erau şaptezeci, în afară de femei şi de copii. |
| 10 | Şi a venit regele împreună cu Daniel în capiştea lui Bel. |
| 11 | Iar preoţii lui Bel au zis: „Iată, noi ieşim afară, iar tu, o, rege, pune bucatele şi vinul, închide uşa şi pecetluieşte-o cu inelul tău; iar mâine-dimineaţă, când vei veni, dacă nu vei găsi că Bel a mâncat totul, noi să fim daţi morţii; dar dacă va fi altfel, atunci, Daniel, ca unul care a spus minciuni împotriva noastră“. |
| 12 | Lor însă puţin le păsa, deoarece făcuseră sub masă o intrare tainică prin care întotdeauna veneau şi mâncau ce era acolo. |
| 13 | Şi a fost că după ce au ieşit şi după ce regele a pus bucatele înaintea lui Bel, |
| 14 | Daniel le-a poruncit slugilor sale să aducă cenuşă; şi au presărat-o în toată capiştea, de faţă fiind doar regele. Apoi au ieşit, au închis uşa, au pecetluit-o cu inelul regelui şi s'au dus. |
| 15 | Iar preoţii, aşa cum făceau de obicei, au venit noaptea împreună cu femeile şi cu copiii lor şi au mâncat tot şi au băut. |
| 16 | Iar dimineaţa a venit regele, şi Daniel împreună cu el. |
| 17 | Şi a zis regele: „Întregi sunt peceţile, Daniele?“ Iar el a zis: „Da, măria ta, sunt întregi“. |
| 18 | Şi, de îndată ce uşa a fost deschisă, regele s'a uitat pe masă şi a strigat cu glas înalt: „Mare eşti, Bel, şi nici o înşelăciune nu e la tine!“ |
| 19 | Dar Daniel a zâmbit, l-a ţinut pe rege să nu intre înlăuntru şi a zis: „Uită-te acum pe jos şi bagă de seamă ale cui sunt urmele acestea!“ |
| 20 | Iar regele a zis: „Văd că sunt urme de bărbaţi, de femei şi de copii...“. |
| 21 | Atunci regele a fost cuprins de mânie şi i-a adus pe preoţi şi pe femeile şi pe copiii lor, iar aceia i-au arătat uşile cele ascunse prin care intrau şi mâncau ceea ce era pe masă. |
| 22 | Regele i-a ucis, iar pe Bel l-a dat în puterea lui Daniel, care l-a sfărâmat, pe el şi capiştea lui. |
| 23 | Era pe acolo şi un balaur mare, la care Babilonienii se închinau. c |
| 24 | Iar regele a zis către Daniel: „Nu vei putea spune că acesta nu e un dumnezeu viu; aşadar, închină-te la el!“ |
| 25 | Iar Daniel a zis: „Eu mă voi închina Domnului, Dumnezeului meu, căci El este Dumnezeu-Cel-Viu. Iar tu, o, rege, dă-mi îngăduinţă şi eu voi ucide balaurul fără sabie sau toiag“. |
| 26 | Iar regele a zis: „Eşti liber s'o faci“. |
| 27 | Atunci Daniel a luat răşină şi seu şi păr, le-a fiert împreună, a făcut bulgări şi i-a aruncat în gura balaurului; iar balaurul, mâncând, a plesnit. Şi a zis: „Iată la ce vă închinaţi voi!“ |
| 28 | Şi a fost că dacă au auzit Babilonienii, tare s'au mâhnit şi s'au pornit împotriva regelui, zicând: „Regele s'a făcut iudeu; pe Bel l-a nimicit, pe balaur l-a ucis, iar pe preoţi i-a omorât...“. |
| 29 | Şi au venit la rege şi i-au zis: „Dă-ni-l nouă pe Daniel!; dacă nu, te vom nimici, pe tine şi casa ta!“ |
| 30 | Şi dacă regele a văzut că erau tare porniţi împotriva lui, şi neavând încotro, l-a dat pe Daniel în puterea lor. |
| 31 | Iar ei l-au aruncat în groapa cu lei, d în care el a stat şase zile. |
| 32 | În groapă erau şapte lei, cărora li se dădeau zilnic doi sclavi e şi două oi; acum însă nu li s'au dat, cu gândul că-l vor mânca pe Daniel. |
| 33 | Pe atunci trăia în Iudeea un profet, anume Avacum; acesta gătise fiertură, dumicase pâine într'o postavă şi mergea la câmp să le ducă secerătorilor. |
| 34 | Iar un înger al Domnului a zis către Avacum: „Prânzul pe care-l ai, du-l în Babilon, la Daniel, care se află în groapa leilor“. |
| 35 | Dar Avacum a zis: „Doamne, eu niciodată n'am văzut Babilonul, şi nici nu ştiu unde se află groapa“. |
| 36 | Atunci îngerul Domnului l-a prins de creştet şi, ţinându-l de păr, în repeziciunea duhului său, l-a aşezat în Babilon, deasupra gropii. |
| 37 | Şi a strigat Avacum: „Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o Dumnezeu!“ |
| 38 | Iar Daniel a zis: „O, Dumnezeule, Ţi-ai adus aminte de mine şi nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută şi Te iubesc!“ |
| 39 | Şi s'a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului l-a dus de îndată pe Avacum acolo de unde-l luase. |
| 40 | În cea de a şaptea zi, regele s'a dus să-l plângă pe Daniel; şi a ajuns la groapă şi s'a uitat înlăuntru... şi, iată, Daniel şedea! |
| 41 | Atunci regele a strigat cu glas înalt, zicând: „Mare eşti Tu, Doamne, Dumnezeul lui Daniel, şi un altul nu este în afară de Tine!“ |
| 42 | Şi l-a scos afară, iar pe cei care-i voiseră pieirea i-a aruncat în groapă; şi, chiar în faţa lui, mâncaţi au fost de îndată. |