Is 60:05
Atunci vei vedea şi te vei bucura,
te vei teme şi te vei înspăimânta cu inima,
că bogăţia mării se va muta la tine,
a neamurilor şi a popoarelor;
cirezi de cămile îţi vor veni
FA 11
Petru încunoştinţează Biserica din Ierusalim despre primirea păgânilor. Biserica din Antiohia, unde credincioşii s'au numit, pentru întâia oară, creştini.
1Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2Iar când Petru s'a suit la Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se'ndoiau asupră-i
3şi ziceau: „Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei...“.
4Dar Petru a'nceput şi cu de-a rândul le-a povestit, zicând:
5„Eu eram în cetatea Ioppe şi mă rugam; şi am văzut în extaz o vedenie: un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată la patru colţuri; şi lăsându-se în jos din cer, a venit la mine.
6Cătând eu la ea cu luare-aminte, am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.
7Şi-am auzit un glas care-mi zicea: Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!
8Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne, că nimic spurcat sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură.
9Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!
10Şi aceasta s'a făcut de trei ori, şi apoi totul a fost luat din nou la cer.
11Şi iată că'ndată trei bărbaţi trimişi la mine din Cezareea s'au oprit la casa în care eram noi.
12Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei fără să mă'ndoiesc de nimic. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului.
13Şi el mi-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel numit şi Petru,
14care-ţi va grăi cuvinte prin care te vei mântui, tu şi toată casa ta.
15Şi când am început eu să grăiesc, Duhul Sfânt S'a pogorât peste ei, ca şi peste noi la început.
16Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, că zicea: Ioan a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt.
17Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, lor, care au crezut în Iisus Hristos, cine eram eu să-L opresc pe Dumnezeu?“
18Auzind acestea, ei s'au liniştit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre Viaţă“.
19Acuma, cei ce se împrăştiaseră în urma necazului întâmplat pe timpul lui Ştefan au trecut până'n Fenicia şi'n Cipru şi'n Antiohia, nimănui grăind cuvântul decât Iudeilor.
20Dar erau unii dintre ei, bărbaţi ciprioţi şi cireneni care, venind în Antiohia, grăiau şi către Elini a, binevestindu-L pe Domnul Iisus.
21Şi mâna Domnului era cu ei şi mare era numărul celor ce au crezut şi s'au întors la Domnul.
22Şi vorba despre ei s'a auzit în urechile Bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
23Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s'a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână în Domnul cu inima statornică.
24Că era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi mulţime multă I s'a adăugat Domnului.
25Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să-l caute pe Saul.
26Şi găsindu-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, împreună îndrumând în Biserică b şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia s'au numit ucenicii, pentru întâia oară, creştini.
27În zilele acelea s'au coborât profeţi c de la Ierusalim în Antiohia.
28Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agab, a arătat prin Duhul că'n toată lumea va fi foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.
29Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;
30ceea ce au şi făcut, trimiţându-le preoţilor d prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.