Is 58:09
Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi,
şi'n timp ce tu încă grăieşti, El va zice:
„Iată, Eu sunt aici“.
Dacă tu te lepezi de ceea ce te ţine legat
şi de mâna ta cea hrăpăreaţă
şi de cuvântul cârtitor,
Iov 33
CAPITOLUL 33
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1
De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi spun,
  urechea ţi-o apleacă spre graiul meu întreg.
2
Deschis-am gura, iată,
  şi limba mea grăieşte.
3
Eu inima curată o am întru cuvinte,
  priceperea din buze gândeşte ce-i curat.
4
Dumnezeiescul Duh pe mine m'a făcut,
  suflarea, ea mă'nvaţă, a Celui-Preaputernic.
5
Hai, dacă eşti în stare, răspunde-mi la acestea;
  nu te grăbi, ci cată la mine, eu la tine.
6
Întocmai ca şi mine, eşti plăsmuit a din humă;
  da, din aceeaşi humă noi suntem plăsmuiţi;
7
de-aceea nici o spaimă nu-ţi va veni din parte-mi,
  nici mâna mea asupră-ţi va fi apăsătoare.
8
Tu însuţi chiar ai spus-o în chiar auzul meu,
  din graiul gurii tale te-am auzit spunând:
9
– Curat sunt, fără vină, şi n'am păcătuit,
  eu sunt fără prihană, iar nu nelegiuit;
10
dar El aflat-a'n mine o oarece pricìnă,
  El socoteşte'n Sine că eu I-aş fi vrăjmaş,
11
îmi vâră pe la glezne picioarele'n butuci
  şi căile, pe toate, tot El mi le pândeşte...
12
Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu m'a ascultat!,
  când veşnic este Cel de deasupra omenirii?
13
Şi zici: De ce n'ascultă'n cuvânt dreptatea mea?...
14
Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte doar o dată;
  a doua oară însă El Se rosteşte'n vis
15
sau, noaptea, în vedenie
  precum atunci când cade grea frică peste oameni
  la vreme de odihnă şi somn în aşternut;
16
atunci El dă pe faţă ascunsul gând b din oameni,
  cu frică'n chipu-acesta prin gând înfricoşându-i,
17
ca astfel să-l întoarcă pe om din strâmbătate
  şi trupul să i-l scape de prăbuşire'n hău
18
şi sufletul din moarte la pândă să i-l scoată
  spre-a nu fi şi el unul din cei căzuţi în luptă.
19
De-asemeni, îl mai mustră cu boală'n aşternut,
  când oasele dintr'însul – vai, multe! – amorţesc,
20
când trupul nu-i primeşte nici aburul din pâine
  în timp ce bietul suflet pofteşte să mănânce;
21
acestea, pân'ce carnea din el îi putrezeşte
  şi oasele, golite, încep să i se vadă,
22
pân'sufletul dintr'însul se-apropie de moarte
  şi viaţa lui, de iad.
23
De-ar fi chiar mii de îngeri aducători de moarte,
  lui rană nu-i va face nici unul dintre ei
  când inima-i gândeşte c întoarcerea la Domnul
  şi omului va spune păcatul său întreg
  şi-şi va vădi de faţă cu toţi fărădelegea;
24
atunci El [Domnul] nu-l va lăsa să cadă'n moarte
  şi-i înnoi-va trupul ca varul pe perete
  şi oasele lui iarăşi cu măduvă le-o umple
25
şi fragedă-i va face lui carnea, ca de prunc,
  şi-i va reda lui însuşi bărbatul între oameni.
26
El Domnului se roagă, şi Domnul îl ascultă,
  şi va intra cu faţă curată'ntru mărire
  şi veste dă'ntre oameni de mântuirea sa.
27
Atunci de-abia el, omul, s'o'nvinui pe sine:
  Greşit-am, făr' să-mi vină pedeapsă pe măsură;
28
am suflet: mântuieşte-l de tot ce-i stricăciune!,
  am viaţă: fă-o astăzi să vadă'n veci lumina!...
29
Pe-acestea toate, iată, le face Cel-Puternic
  cu omul: da, trei căi
30
prin care El mă scapă cu sufletul din moarte,
  aşa ca viaţa'n mine să-L laude'n lumină.
31
Iov, ia aminte bine, ascultă la ce-ţi spun,
  fii mut, eu voi vorbi.
32
De ai cuvinte'n tine, atunci, te rog, răspunde-mi!;
  grăieşte, că mi-i voia ca tu să ai dreptate;
33
iar dacă nu, ascultă;
  să taci acum spre cel ce te'nvaţă'Nţelepciunea“.