Is 58:07
Frânge pâinea pentru cel flămând
şi adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost;
dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l
şi nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.
Iov 24
CAPITOLUL 24
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund pe Domnul a,
2
încât necredincioşii împing din loc hotarul
  şi fură'ntreaga turmă cu baciul ei cu tot?
3
Ei iau şi duc din curtea săracului asinul
  şi iau zălog văcuţa de lapte a vădanei;
4
abat neputincioşii din calea lor cea dreaptă,
  cei buni şi blânzi ai ţării se-ascund de peste tot:
5
În câmp ca şi asinii au năvălit asupră-mi
  – aşa cum li-i năravul să iasă de-a grămada –
  şi pâinea şi-o'ndulciră, s'o dea la cei micuţi.
6
Nefi'nd a lor, ei holda-au cules-o prea devreme;
  neputincioşii lucră la ticăloşi în vii
  de-a surda, fără plată şi fără'mbucătură.
7
Pe mulţi golaşi făcură să doarmă fără haine,
  le-au luat pân'şi veşmântul al sufletului lor:
8
în munte ploi mărunte îi udă pân' la oase;
  în loc de'nvelitoare, cu piatră se'nvelesc.
9
Ei smulg fără'ndurare orfanul de la ţâţă
  şi altor umilinţe-l supun pe cel căzut.
10
În pat cu strâmbătate îi culcă pe cei goi
  şi pâinea de la gura celor flămânzi o smulg.
11
Pe cei în strâmtorare din umbră îi pândesc
  ca unii ce n'au ştire de calea celor drepţi,
12
a celor luaţi la goană din case şi cetăţi,
  cu prunci al căror suflet se zguduia'n suspine...
  Dar El? de ce pe-aceştia El nu i-a cercetat?
13
Ei, pe pământ fiindu-şi, cunoaştere nu au,
  de căile dreptăţii nicicum n'au auzit
  şi nici pe-a ei cărare vreodată au umblat.
14
Ştiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei,
  şi noaptea lor întreagă e trează ca un fur.
15
Adulterinul scurmă'ntunericul cu ochiul
  zicându-şi: Nu e ochiul în stare să mă simtă!;
  şi faţa şi-o ascunde'nvelită într'un văl.
16
El casa vieţii sale şi-o sapă'n întuneric,
  de cum se face ziuă se-ascunde cât mai bine,
  lumina n'o cunoaşte;
17
că dimineaţa nu-i e decât o umbră-a morţii,
  lui, care ştie ce e fiorul umbrei morţii.
18
El mai uşor pluteşte decât pe faţa apei b,
  în ţară moştenirea îi este sub blestem.
19
Şi oasele prin ţarini i s'or vedea, uscate,
  că-a jefuit orfanul în brăţişorul lui c.
20
Păcatul său răsare apoi în amintire
  şi nevăzut se face ca aburul din rouă;
  dar plata se va face ca plată pentru faptă,
  aşa că tot nedreptul se macină pe sine
  ca lemnu'n putregai.
21
Că el femeii sterpe nu i-a vorbit domneşte,
  şi nici de cea sărmană nu s'a milostivit,
22
îl rupse'ntru mânie pe cel neputincios.
  Învie şi nu crede în propria sa viaţă;
23
bolnav, el nu mai speră că se va face bine,
  ci'n boală se afundă.
24
Că multora li-i răul din înălţarea lui;
  de-aceea el păleşte ca nalba în arşìţă,
  ca spicu'n za uscată, ce cade de la sine.
25
De nu-i aşa, au cine va zice că eu mint
  şi va găsi nimicul în cele ce spun eu?“