„Famenii“ (sau „eunucii“) erau bărbaţii sterili, fără copii, fie prin natură, fie că se angajau voluntar ca, de dragul lui Dumnezeu, să renunţe la capacitatea lor reproductivă; fameni erau şi bărbaţii castraţi prin violenţă, în special prizonierii de război. La aceste trei categorii se referă Iisus în Mt 19, 12. În textul de faţă: Dacă e vorba de famenii voluntari, ei vor fi răsplătiţi prin locuri şi nume veşnice; dacă e vorba de cei prin natură, puterea lui Dumnezeu operează transferul metafizic, aşa cum Iisus o va face în cele nouă Fericiri.