Stihul acesta este preluat din Codicii Vaticanus şi Sinaiticus. Asfinţitul: literal: apusul. Unii comentatori l-au luat drept punct cardinal, dar contextul impune sensul metaforic: declinul, pragul sfârşitului, agonia. În dimensiune eshatologică: Dumnezeu va face ca sfârşitul să devină un nou început; raiul (
parádeisos) de odinioară, închis în urma lui Adam (
Fc 3, 23-24), se va redeschide prin moartea şi învierea lui Hristos (
Lc 23, 43).