Stihul acesta este preluat din Codicii Vaticanus şi Sinaiticus. „Asfinţitul“: literal: „apusul“. Unii comentatori l-au luat drept punct cardinal, dar contextul impune sensul metaforic: declinul, pragul sfârşitului, agonia. În dimensiune eshatologică: Dumnezeu va face ca sfârşitul să devină un nou început; raiul (parádeisos) de odinioară, închis în urma lui Adam (Fc 3, 23-24), se va redeschide prin moartea şi învierea lui Hristos (Lc 23, 43).