„stâncă“ – „groapă“: metaforă unică în V. T. După Teodoret, ea introduce versetul următor: la vârsta lor înaintată, Avraam şi Sarra erau ca o piatră seacă, din care nu creşte nimic; cu toate acestea, Dumnezeu a făcut din ei părinţii unui popor numeros. Adevărata stâncă: credinţa (Fc 17, 4-5). De aceeaşi părere este Sf. Ioan Hrisostom. La rândul lor, Eusebiu de Cezareea şi Sf. Chiril al Ierusalimului văd aici o referire profetică la stânca în care a fost săpat mormântul Domnului, relaţia Avraam-Sarra fiind doar un termen de comparaţie: din „piatra-seacă“ a mormântului a înviat Hristos, speranţa şi mântuirea mulţimilor de oameni. Textul Masoretic sună diferit: „priviţi în stânca ădin careî aţi fost tăiaţi şi la deschizătura gropii ăde undeî aţi fost săpaţi“ (KJV). De aici, versiuni moderne precum: „Priviţi spre stânca de unde aţi fost tăiaţi şi spre cariera (de piatră) din care aţi fost extraşi“ (OSTY).