Is 49:26
Cei ce te-au necăjit îşi vor mânca propria lor carne
şi ca pe vinul cel nou îşi vor bea sângele
şi se vor îmbăta;
şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul,
Eu sunt Cel ce te izbăveşte pe tine
şi Cel ce ţine pe palme tăria lui Iacob.
Is 63
Răzbunarea Domnului asupra Edomului. Ziua biruinţei.
1
Cine este acesta care vine din Edom
în roşeaţa hainelor sale din Bosor,
atât de mândru în veşmântul Său
şi strigând cu glas mare:
– Eu vorbesc de dreptate şi de judecată ântuitoare!? a
2
De ce sunt hainele tale roşii
şi îmbrăcămintea ca a unuia ce calcă struguri în lin b?
3
Sunt sătul de strugure zdrobit
şi de neamuri în care nu-i nimeni cu Mine;
întru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi i-am jucat şi i-am făcut ţărână
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ
şi îmbrăcămintea Mea toată am spurcat-o.
4
Că pentru ei a venit ziua răsplătirii,
iar anul răscumpărării e de faţă.
5
Şi M'am uitat, şi nimeni nu se afla să ajute;
şi am privit, şi nimeni nu venea în sprijin;
de aceea braţul Meu M'a izbăvit c
şi mânia Mea s'a apropiat;
6
şi'ntru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ.
7
Adusu-mi-am aminte de mila Domnului
şi de laudele Lui întru toate câte ne-a răsplătit.
Domnul îi este bun judecător casei lui Israel:
El ne dă nouă după mila Sa
şi după mulţimea dreptăţii Sale.
8
Şi a zis: „Oare nu-i poporul Meu,
ei, copiii care nu se vor lepăda?“.
Şi El li S'a făcut mântuire
9
din tot necazul lor:
Nu un sol, nu un înger,
ci El Însuşi, Domnul, i-a mântuit,
fiindcă El i-a iubit şi i-a cruţat;
El Însuşi i-a mântuit şi i-a primit
şi i-a înălţat în toate zilele veacului.
10
Dar ei nu s'au supus
şi L-au întărâtat pe Duhul Său cel Sfânt;
aşa că Domnul S'a întors în a le fi potrivnic,
El Însuşi S'a luptat împotriva lor.
11
Atunci Şi-a adus El aminte de zilele de altădată:
– Unde este Cel ce i-a scos din mare,
El, Păstorul turmei?
Unde este Cel ce L-a pus în ei pe Duhul Sfânt?
12
El, Cel ce cu dreapta Sa l-a îndrumat pe Moise,
da, cu braţul slavei Sale?
El a făcut apa să se închege de dinainte-I,
ca să-Şi facă Sieşi nume veşnic.
13
El i-a îndrumat prin adânc
ca pe un cal în pustie
– iar ei nu s'au poticnit –
14
şi ca pe o cireadă prin câmp:
Duhul S'a pogorât de la Domnul
şi i-a călăuzit.
Aşa Ţi-ai îndrumat Tu poporul,
ca să-Ţi faci Ţie nume slăvit.
15
Caută din cer
şi vezi din casa Ta cea sfântă
şi din slava Ta:
Unde-Ţi sunt râvna şi tăria?
unde-i belşugul milei Tale
şi-al îndurărilor Tale,
că ne-ai suferit?
16
Fiindcă Tu eşti Părintele Nostru;
că Avraam nu ne-a ştiut
şi Israel nu ne-a cunoscut,
ci Tu, Doamne, Părintele nostru:
Tu mântuieşte-ne;
numele Tău de la'nceput a fost asupra noastră.
17
De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la calea Ta?
de ce ne-ai învârtoşat inimile
ca să nu ne temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul seminţiilor moştenirii Tale,
18
ca să moştenim cât de puţin
din muntele Tău cel sfânt!
Potrivnicii noştri Ţi-au călcat sfinţenia'n picioare;
19
am devenit ca atunci, la'nceput,
când Tu nu domneai peste noi
şi numele Tău nu se chema deasupră-ne.