Is 46:09
şi amintiţi-vă de cele de demult,
căci Eu sunt Dumnezeu
şi în afară de Mine nu este un altul
Dt 32
CAPITOLUL 32
Cântarea lui Moise a.
1
„Ia aminte, cerule, şi voi grăi,
graiuri din gura mea audă pământul!
2
Rostirea să mi-o aştepte ca pe-o ploaie,
ca roua să mi se pogoare cuvintele,
ca ploaia răpăind pe păşune,
ca bruma pălind pe căpiţe b.
3
Că numele Domnului l-am chemat,
daţi slavă Dumnezeului nostru!
4
Dumnezeu: adevărate-s lucrurile Sale,
toate căile Lui sunt drepte.
Credincios e Dumnezeu, nedreptate nu se află'ntru El;
drept şi sfânt este Domnul.
5
Greşit-au: nu sunt ai Săi fiii cei cu prihană
– neam îndărătnic şi răzvrătit.
6
Cu acestea-I răsplătiţi voi Domnului,
popor nebun şi nemintos?!
Oare nu e El, Tatăl tău, Cel ce te-a agonisit,
Cel ce te-a făcut şi te-a zidit?
7
Aduceţi-vă aminte de zilele veacului,
socotiţi anii'ndărăt din neam în neam;
întreabă-l pe tatăl tău şi-ţi va povesti,
întreabă-i pe bătrânii tăi şi-ţi vor spune c:
8
Atunci când Cel-Preaînalt a împărţit neamurile,
când i-a semănat pe fiii lui Adam,
a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu d;
9
partea Domnului a devenit poporul lui Iacob,
partea lui de moştenire, Israel.
10
Îndestulatu-l-a pe el în pustie,
în arzătoare sete, în loc fără apă,
împrejmuitu-l-a şi l-a călăuzit
şi l-a păzit ca pe lumina ochiului Său.
11
Ca un vultur ce-şi umbreşte cuibul
întinzându-şi dorul aripelor spre pui,
aşa i-a luat ducându-i pe grumajii Săi e.
12
Domnul singur i-a povăţuit,
dumnezeu străin nu s'a aflat cu ei.
13
Urcatu-i-a pe ei la tăria pământului,
cu roada ţarinilor i-a hrănit;
miere din piatră supt-au
şi untdelemn din stâncă vârtoasă f,
14
unt de vacă şi lapte de oaie
cu grăsimea mieilor şi-a berbecilor g,
a viţeilor şi-a iezilor,
cu grăsime din măduva grâului;
şi sânge de strugure-au băut: vin.
15
A mâncat Iacob şi s'a săturat
şi s'a lepădat de Cel-Iubit,
s'a îngroşat, s'a îngrăşat şi s'a lăbărţat
şi L-a părăsit pe Dumnezeu Cel ce l-a făcut
şi s'a'ndepărtat de la Dumnezeu, mântuitorul său.
16
Mâniatu-M'a'ntru [dumnezei] străini h,
întru urâciunile lor M'a amărât;
17
el nu lui Dumnezeu I-a adus jertfe,
ci diavolilor le-a adus,
dumnezeilor pe care ei nu i-au ştiut,
cei noi şi de curând veniţi,
pe care părinţii lor nu i-au ştiut.
18
Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit
şi L-ai uitat pe Dumnezeul Care te hrăneşte.
19
Văzut-a Domnul şi S'a stârnit
şi prin mânie S'a'ntărâtat asupra fiilor şi fiicelor Sale.
20
Şi a zis: – Întoarce-voi faţa Mea de la ei
şi le voi arăta cum va fi la urmă;
că neam îndărătnic e acesta,
fii lipsiţi de credincioşie.
21
Ei Mi-au întărâtat gelozia prin cei ce nu sunt Dumnezeu,
mânia Mi-au aprins-o prin idolii lor;
le voi întărâta şi Eu gelozia prin cei ce nu-s popor,
printr'un popor nerod îi voi obijdui i.
22
Că foc s'a aprins din mânia Mea;
arde-va pân'la iadul cel mai de jos,
va mistui pământul şi roadele lui,
temeliile munţilor le va pârjoli.
23
Rele voi aduna asupră-le
şi'ntru ei Îmi voi sfârşi săgeţile toate.
24
Sleiţi vor fi de foame şi de păsări hulpave
şi de nevindecată gârbovire;
dinţi de fiară voi trimite'mpotriva lor,
cu mânia târâtoarelor pământului.
25
Din afară-i va stârpi sabia,
din lăuntrul cămărilor, frica:
pe tânăr şi pe fecioară,
pe sugar şi pe bătrânul de-alături.
26
Zis-am: Îi voi împrăştia
şi voi face să piară amintirea lor dintre oameni...
27
Aceasta, dacă n'ar fi mânia vrăjmaşilor,
ca nu cumva aceştia să dăinuie prea mult
ca nu cumva potrivnicii să sară-asupra lor
şi să zică: – Mâna noastră'naltă este
şi nu Domnul a făcut acestea toate...
28
Că-i neam ce şi-a pierdut capul,
în ei nu e ştiinţă;
29
ei n'au gândit ca să'nţeleagă:
cum să le ia pe toate din veac ce va să vină.
30
Cum oare va fugări unul o mie
şi doi vor goni zece mii,
dacă Dumnezeu nu Şi-ar fi luat mâna de pe ei,
dacă Domnul nu i-ar fi lăsat?
31
Că dumnezeii lor nu sunt ca Dumnezeul nostru,
iată ceea ce duşmanii noştri nu pot să priceapă.
32
Că via lor este din via Sodomei,
viţa lor, din viţa Gomorei;
strugurele lor, strugure de fiere,
poamă le e de amărăciune;
33
vinul lor, suflare de balaur,
suflare de aspidă ne'mblânzită.
34
Oare nu sunt acestea, iată, adunate la Mine,
pecetluite'n vistieriile Mele?
35
În ziua răzbunării voi plăti,
la vremea când piciorul lor va luneca;
fiindcă aproape-i ziua pieirii lor,
ceea ce vi s'a pregătit e de faţă.
36
Că Domnul îl va judeca pe poporul Său
şi Se va pleca spre robii Săi
văzându-i vlăguiţi
şi părăsiţi în primejdii
şi neputincioşi.
37
Atunci a zis Domnul: – Unde sunt dumnezeii lor
spre care au nădăjduit,
38
din ale căror jertfe voi mâncaţi grăsimea
şi din ale căror turnări j beţi vinul?
Scoală-se şi să vă ajute
şi să vă fie paveze!
39
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt
şi că'n afară de Mine nu este un alt Dumnezeu;
Eu voi ucide şi voi face viu,
Eu voi răni şi voi vindeca
şi nu-i nimeni care să scoată din mâinile Mele.
40
Că mâna Mea Mi-o voi ridica în cer
şi pe dreapta Mea Mă voi jura
şi voi zice: – Viu sunt Eu în veac!
41
Că sabia ca pe un fulger Mi-o voi ascuţi
şi mâna Mea va prinde'ntr'însa judecata
şi cu pedeapsă voi plăti vrăjmaşilor Mei,
şi celor ce Mă urăsc le voi plăti.
42
Săgeţile Mi le voi îmbăta de sânge
şi sabia Mea carne va mânca
şi sânge de răniţi şi de robiţi,
din capetele capilor duşmani.
43
Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se'nchine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său“. k
44Moise a scris această cântare în chiar ziua aceea şi i-a pus pe fiii lui Israel s'o înveţe. Şi a venit Moise şi a grăit toate cuvintele acestei Legi în auzul poporului, el şi Iosua, fiul lui Navi.
45Iar după ce Moise a sfârşit de spus toate cuvintele acestea în faţa'ntregului Israel, le-a zis:
46„Puneţi la inimă toate cuvintele pe care vi le mărturisesc eu astăzi şi porunciţi-le fiilor voştri să păzească şi să plinească toate cuvintele acestei Legi;
47că ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşi viaţa voastră, şi prin cuvântul acesta vă veţi îndelunga zilele pe pământul spre care treceţi Iordanul ca să-l moşteniţi“.
48Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând:
49„Suie-te în muntele acesta Abarim, muntele Nebo, care este în ţara Moabului, faţă'n faţă cu Ierihonul, şi vezi ţara Canaanului, pe care-o dau eu ca moştenire fiilor lui Israel,
50şi mori acolo, în muntele pe care te sui, şi te adaugă la poporul tău, în acelaşi chip în care Aaron, fratele tău, a murit în muntele Hor şi s'a adăugat la poporul său,
51pentru că n'aţi ascultat de cuvântul Meu în mijlocul fiilor lui Israel, la apa Meribei, la Cadeş, în pustia Sin, pentru că nu M'aţi arătat pe Mine sfânt l întru fiii lui Israel;
52că vei vedea ţara cum îţi stă'nainte, dar într'însa nu vei intra“ m.