Is 46:07
Îl ridică pe umăr şi pleacă la drum;
iar dacă-l pun jos, el în acelaşi loc rămâne;
nu se poate mişca,
iar pe cel ce strigă la el nu-l aude
şi de rele nu-l va mântui.
Ir 10
Lipsa de folos a idolilor. Pustiirea Ierusalimului.
1
Auziţi cuvântul Domnului,
pe care El l-a grăit vouă, casa lui Israel!
2
Acestea zice Domnul:
„Nu învăţaţi după căile neamurilor
şi nu vă temeţi de semnele cerului;
că ei se tem de ele, căzând cu feţele la pământ.
3
Că zadarnice sunt deprinderile neamurilor: a
lemn tăiat din pădure,
lucru de dulgher, sau chip turnat,
4
înfrumuseţat cu argint şi aur;
le întăresc din ciocane şi cuie
şi le aşază bine, ca să nu mişte.
5
Argint bătut, ele nu-s în stare să umble;
de vor fi ridicate, se vor ridica, dar nu vor păşi.
Nu vă temeţi de ele: nu fac rău,
dar nici bine nu este 'ntru ele“.
6
Nimic nu este asemenea Ţie, Dumnezeule:
mare eşti Tu şi mare este numele Tău întru putere.
7
Cine nu se va teme de Tine,
Împărate al neamurilor?:
că Ţie Ţi se cuvine aceasta.
Că nimeni nu-i asemenea Ţie
între toţi înţelepţii neamurilor
şi'n toate regatele lor!
8
Ei laolaltă sunt descreieraţi şi animalici;
un simplu lemn e'nvăţătura lor ce dă Deşertăciuni;
9
foiţe de argint aduse de la Tarsis,
aur venit din Ofir,
mână de argintar, lucru de meşter,
pe toate le'mbracă'n purpură stacojie.
10
Domnul însă e Dumnezeu adevărat,
Dumnezeul cel viu şi Împăratul cel veşnic;
când El Se mânie, pământul se clatină,
neamurile nu-I pot suferi urgia.
11
Aşa să le spuneţi:
«Dumnezeii care n'au făcut cerul şi pământul
să piară de pe pământ şi de sub cerul acesta!».
12
Dumnezeu este Cel ce cu puterea Sa a făcut pământul
Cel ce cu înţelepciunea Sa a întemeiat lumea
şi cu lucrarea minţii Sale a întins cerul,
13
şi'n cer noianuri de ape;
Cel ce ridică nori de la marginea pământului
Cel ce-a făcut fulgere aducătoare de ploaie
şi vânturile le-a scos din tainiţele lor.
14
Atunci tot omul îşi iese din fire;
argintarului îi e ruşine de idolii săi,
că tot ce-a topit el nu-i decât minciună,
că'n toate celea nu-i nici o suflare;
15
deşertăciune sunt, lucruri de luat în râs;
la vremea cercetării lor, ele vor pieri.
16
Partea lui Iacob nu e ca acestea;
fiindcă Cel ce pe toate le-a plăsmuit,
El îi este moştenire:
Domnul este numele Lui.
17
De pe-afară ţi-a adunat fiinţa b,
El, Cel ce locuieşte întru cei aleşi.
18
Căci aşa zice Domnul:
Iată, cu necaz îi voi doborî pe locuitorii acestei ţări,
aşa ca rana lor să fie vădită.
19
Vai de prăbuşirea ta! dureroasă-ţi este rana.
Iar eu am zis: Adevărat, aceasta-ţi este rana,
şi ea te ţine.
20
Locul tău de'nchinare e o dărâmătură: a pierit;
învelitorile tale c sunt, toate, spintecate;
copiii mei şi turmele mele nu mai sunt;
nu mai e loc pentru locaşul meu de'nchinare,
şi nici loc pentru învelitorile mele.
21
Pentru că păstorii şi-au ieşit din minţi
şi pe Domnul nu L-au căutat,
de aceea păşunea'ntreagă n'o mai au în seamă
şi [oile] s'au risipit.
22
Zgomot se aude:
Iată, cutremur mare vine din ţara de miazănoapte
să prefacă'n pustiu cetăţile lui Iuda
şi'n adăposturi de vrăbii.
23
Ştiu, Doamne: calea omului nu e a lui,
şi dacă omul merge, nu el şi'ndreaptă paşii d.
24
Ceartă-ne, Doamne, dar cu dreaptă măsură,
şi nu cu mânie, ca să nu ne'mpuţinezi!
25
Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste triburile care n'au chemat numele Tău;
că ele l-au mâncat pe Iacob şi l-au mistuit e
şi păşunea lui au făcut-o pustie.