„Bel“: zeitate babiloniană. „Nebo“ (în LXX: „Dagon“): zeu babilonian, socotit uneori ca fiind fiul lui Marduk. Aceştia doi sunt pomeniţi pe nume, apoi profetul, în acelaşi context, generalizează. Se ştie însă că biruitorul Cirus nu a distrus idolii din cetatea învinsă; dimpotrivă, le-a dat cinstire. Aceasta înseamnă că textul lui Isaia nu a fost scris după căderea Babilonului, ci înainte. Faptul că o profeţie nu se împlineşte în toate amănuntele, tocmai acesta pledează pentru autenticitatea ei; e un punct de vedere pe care-l susţin chiar unii protestanţi moderni.