Is 42:16
Şi voi aduce orbii
pe o cale pe care n'o ştiau
şi-i voi face să umble
pe cărări pe care nu le-au cunoscut;
întunericul lor îl voi face lumină
şi pe cele colţuroase le voi face netede.
Acestea-s lucrurile pe care le voi face
şi pe ei nu-i voi părăsi.
Is 58
Adevăratul post.
1
Strigă puternic şi nu te opri!;
ca pe o trâmbiţă înalţă-ţi glasul a
şi spune-i poporului Meu păcatele lui
şi casei lui Iacob fărădelegile sale!
2
Ei Mă caută zi de zi
şi doresc să-Mi ştie căile,
ca un popor care a săvârşit dreptate
şi judecata Dumnezeului său n'a părăsit-o;
ei cer acum de la Mine judecată dreaptă
şi doresc să se apropie de Dumnezeu,
3
zicând: „De ce-am postit noi, dacă Tu n'ai văzut?
de ce ne-am umilit noi sufletele, dacă Tu n'ai ştiut?...“ b.
Nu: în zilele voastre de post vă faceţi voile voastre
şi-i pişcaţi c pe cei ce sunt în puterea voastră.
4
Dacă postiţi pentru certuri şi judecăţi
şi-l bateţi cu pumnii pe cel obidit,
de ce-Mi aduceţi Mie postul, aşa cum o faceţi astăzi,
ca vocea voastră să se audă strigând?
5
Nu postul acesta l-am ales Eu,
nici o astfel de zi în care omul să-şi necăjească sufletul;
chiar dacă-ţi vei îndoi gâtul ca un cârlig
şi chiar dacă ai pune sub tine sac şi cenuşă,
nici chiar aşa nu puteţi pretinde că postul vostru e primit. d
6
Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul;
ci tu dezleagă orice legătură a nedreptăţii,
dezleagă nodurile cu silnicie înnodate,
lasă-i liberi pe cei striviţi în legături
şi rupe toate înscrisurile cu socoteli nedrepte.
7
Frânge pâinea pentru cel flămând
şi adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost;
dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l
şi nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.
8
Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineaţă
şi sănătatea ta curând va răsări
şi dreptatea ta îţi va merge înainte
şi slava lui Dumnezeu te va înconjura.
9
Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi,
şi'n timp ce tu încă grăieşti, El va zice:
„Iată, Eu sunt aici“.
Dacă tu te lepezi de ceea ce te ţine legat
şi de mâna ta cea hrăpăreaţă
şi de cuvântul cârtitor,
10
dacă din inimă îi vei da pâine celui flămând
şi dacă vei mulţumi sufletul necăjit,
atunci lumina ta va străluci în întuneric
şi întunericul tău va fi precum amiaza;
11
şi Dumnezeul tău va fi cu tine pururea,
iar tu te vei sătura după cum îţi pofteşte sufletul
şi oasele tale se vor îngrăşa
şi vor fi ca o grădină bine adăpată
şi ca un izvor a cărui apă nu scade;
şi oasele tale ca iarba vor odrăsli şi se vor îngrăşa
şi neamurile neamurilor vor moşteni.
12
Şi vechile tale dărâmături se vor zidi
şi temeliile vor dura de-a lungul tuturor generaţiilor;
tu te vei numi dregător al celor stricate
şi cărările ferite pe mijloc ţi le vei face umblate.
13
Dacă-ţi vei da piciorul înapoi de pe zilele odihnei e
aşa ca'n ziua cea sfântă să nu faci ce-ţi place ţie,
şi dacă zilele odihnei le vei numi „desfătare“,
„sfinte“ Dumnezeului tău;
dacă piciorul nu ţi-l vei mişca la lucru
şi nici din gura ta nu vei grăi cuvânt cu mânie,
14
atunci vei nădăjdui în Domnul
şi El te va ridica la bunătăţile pământului
şi te va hrăni cu moştenirea lui Iacob,
părintele tău;
căci gura Domnului a grăit acestea.