Is 42:10
Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui f;
din marginile pământului măriţi-I numele,
voi, cei ce coborâţi la mare şi navigaţi pe ea,
voi, insule, şi cei ce locuiţi în ele.
Ap 14
Al patrulea semn: Mielul şi feciorelnicii. Al cincilea: cei trei îngeri. Al şaselea: un Fiu al Omului. Secerişul.
1Şi m'am uitat; şi iată, Mielul stătea pe muntele Sionului; şi cu El, o sută patruzeci şi patru de mii a care aveau numele Lui şi numele Tatălui Său scris pe frunţile lor.
2Şi-am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic; iar glasul pe care l-am auzit era ca al ţiteraşilor ţiterindu-şi ţiterele b.
3Şi cântare nouă cântau înaintea tronului şi înaintea celor patru Fiinţe şi a Bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4Aceştia sunt cei ce nu s'au întinat cu femei; că sunt feciorelnici c. Aceştia sunt cei ce-I urmează Mielului oriunde Se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre neamuri, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.
5Şi'n gura lor nu s'a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.
6Şi-am văzut un alt înger care zbura în înaltul cerului, având o Evanghelie veşnică s'o binevestească celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul.
7Şi striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, că ceasul judecăţii Sale a venit; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor!“
8Şi un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare d, cel ce din vinul pătimaşei sale desfrânări e a adăpat toate neamurile!“
9Şi un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu glas mare: „Dacă cineva i se închină Fiarei şi chipului ei şi-i primeşte semnul pe fruntea sau pe mâna lui,
10va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în cupa mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi'n pucioasă dinaintea sfinţilor îngeri şi dinaintea Mielului“.
11Şi fumul chinului lor se suie'n vecii vecilor. Şi nici ziua şi nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină Fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei.
12Aici este răbdarea sfinţilor, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13Şi-am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: Fericiţi sunt morţii care de-acum înainte mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor îi însoţesc“.
14Şi m'am uitat: şi iată, un nor alb; şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului f, având pe cap cunună de aur şi'n mână o seceră ascuţită.
15Şi un alt înger a ieşit din templu, strigându-I cu glas mare Celui ce şedea pe nor: „Trimite-Ţi secera şi seceră, c'a venit ceasul de secerat, că secerişul pământului s'a copt“.
16Şi Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ, şi pământul a fost secerat.
17Şi un alt înger a ieşit din templul cel din cer, având şi el o sabiţă g ascuţită.
18Şi un alt înger a ieşit din altar, cel ce are putere asupra focului; şi i-a strigat cu glas mare celui ce avea sabiţa ascuţită şi a grăit: „Trimite-ţi sabiţa cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, că strugurii ei s'au copt“.
19Şi îngerul şi-a aruncat sabiţa pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat [totul] în linul h cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20Şi linul a fost călcat afară din cetate; şi din lin a ieşit sânge pân'la zăbalele cailor pe o mie şase sute de stadii i.