Is 42:05
şa zice Domnul Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul şi i-a dat aşezare,
Cel ce a întărit pământul şi tot ce e pe el
şi poporului de pe el îi dă suflare
şi duh celor ce umblă pe el:
Is 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului.
1Şi a fost că atunci când regele Iezechia a auzit acestea, şi-a sfâşiat hainele, s'a îmbrăcat în sac şi s'a suit în casa Domnului.
2Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia casei regale, şi pe Şebna grămăticul şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, la Isaia, fiul lui Amos, profetul, şi au zis:
3„Acestea zice Iezechia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de certare, de mustrare şi de mânie; că dureri au venit asupra femeii ce stă să nască şi nu poate naşte.a
4Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asirienilor l-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu Cel viu, şi anume să ocărască chiar cu cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit; aşadar, roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru aceştia care au mai rămas b“.
5Aşa că servii lui Iezechia au venit la Isaia.
6Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi domnului vostru: Acestea zice Domnul c: Să nu te temi de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M'au ocărât solii regelui Asirienilor.
7Iată, Eu voi trimite asupră-i suflare de vânt puternic d şi el va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa şi acolo, în propria lui ţară, de sabie va cădea!“
8Aşa că Rabşache s'a întors şi l-a aflat pe rege împresurând Libna e; că auzise că el plecase din Lachiş.
9Fiindcă regele Asirienilor a auzit că Tirhaca, regele Etiopienilor, s'a ridicat să-l izbească; şi, auzind aceasta, s'a întors şi a trimis soli la Iezechia, zicând:
10„Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regelui Iudeii: – Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în Care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asirienilor!...
11Oare tu n'ai auzit de cele ce-au făcut regii Asirienilor, cum au nimicit ei întreg pământul? Iar tu crezi c'ai să scapi?
12Oare dumnezeii neamurilor pe care părinţii mei le-au nimicit fost-au în stare să scape Gozanul şi Haranul şi Reţeful, care se află în ţara lui Temat?
13Unde sunt regii Hamatului? unde e regele Arpadului? şi unde-i regele cetăţii Sevarfaim, al Anaguganei?...“.
14Iar Iezechia a luat cartea de la soli şi a citit-o şi s'a suit în casa Domnului şi înaintea Domnului a deschis-o.
15Şi Iezechia I s'a rugat Domnului, zicând:
16„Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, doar Tu eşti Dumnezeu a toată împărăţia lumii: Tu eşti Cel ce ai făcut cerul şi pământul.
17
Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia aminte;
deschide-Ţi, Doamne, ochii;
caută, Doamne, şi vezi
şi auzi cuvintele lui Senaherib
pe care le-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu-Cel-Viu.
18Că într'adevăr, Doamne, regii Asirienilor au pustiit toate neamurile f şi ţările lor;
19şi pe idolii lor i-au aruncat în foc; pentru că aceia nu erau dumnezei, ci lucru de mâini omeneşti, din lemn şi din piatră; şi i-au nimicit.
20Dar acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca fiece împărăţie de pe pământ să aibă cunoştinţă că Tu singur eşti Dumnezeu!“
21Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor.
22Acesta este cuvântul pe care Dumnezeu l-a grăit despre el g:
Fiica fecioară a Sionului te-a dispreţuit
şi te-a batjocorit;
fiica Ierusalimului şi-a râs de tine dând din cap. h
23
Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâtat?
Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu glasul
şi ţi-ai ridicat tu ochii spre înălţimi?:
Împotriva Sfântului lui Israel!
24
Că prin soli L-ai ocărât pe Domnul,
fiindc'ai zis:
Cu mulţimea carelor de luptă
m'am ridicat eu pe înălţimea munţilor
şi pe coamele Libanului
şi i-am tăiat vârfurile cedrilor
şi mândreţea chiparoşilor;
şi am intrat în înălţimea codrilor
25
şi am făcut un pod
şi am secat apele,
fiece ochi de apă...
26
N'ai auzit tu oare de aceste lucruri
pe care din vechime le-am făcut?
Din vremuri de demult am rânduit,
dar doar acum Mi-am arătat Eu planul
ca tu să pustieşti
popoarele'n puternicia lor.
Celor ce locuiau în cetăţi întărite
27
le-am slăbit mâinile,
iar ei s'au veştejit;
ca iarba uscată pe acoperişuri au devenit,
cum e troscotul s'au făcut.
28
Dar acum îţi cunosc odihna
şi ieşirea
şi intrarea.
29
Şi mânia cu care te-ai mâniat
şi acreala au ajuns la Mine;
de aceea în nasul tău voi pune căpăstru
şi zăbală'n buzele tale
şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit...
30
Şi acesta va fi un semn pentru tine:
În anul acesta mănâncă ce-ai semănat;
în anul al doilea, ce a rămas;
iar în anul al treilea semănaţi şi seceraţi
şi sădiţi vii şi mâncaţi-le poama.
31
Iar cei ce au rămas în Iudeea
îşi vor înfige rădăcini în jos
şi roadă vor purta ei sus;
32
că din Ierusalim va fi o rămăşiţă
şi din muntele Sion cei mântuiţi;
râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea.
33
De aceea, aşa zice Domnul
despre regele Asirienilor:
Nu va intra el în cetatea aceasta,
nici că săgeată va repezi într'însa,
nici pavăză va aduce împotrivă-i
şi nici cu şanţ o va împresura;
34
ci pe drumul pe care a venit
pe acela se va întoarce
şi în cetatea aceasta el nu va intra;
acestea zice Domnul.
35
Eu voi ocroti cetatea aceasta
pentru ca de dragul Meu s'o mântuiesc
şi de dragul lui David, robul Meu“ j.
36Şi a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s'au sculat dimineaţa, au găsit toate aceste trupuri moarte.
37Iar Senaherib, regele Asirienilor, s'a întors şi a plecat şi a locuit în Ninive.
38Şi'n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon.