„cei care au rămas“: cei ce se aflau în Ierusalim după căderea acestuia în 587; cei ce nu se refugiaseră în Egipt, ci preferaseră să rămână în propria lor cetate. Teologic vorbind, e de reţinut faptul că Ierusalimul începuse să fie socotit drept „rămăşiţa lui Israel“. (O menţiune despre cineva „rămas“ o avem şi în 7, 3).