Ca un bulgăre de pământ în sân,
ca un vultur pe casa Domnului ^a!,
că Mi-au călcat legământul
şi au făcut păcate'mpotriva legii Mele.

Curând Mă vor striga: «Dumnezeule,
pe Tine Te cunoaştem!»

Căci Israel s'a'nstrăinat de bine:
au pus pe fugă un duşman ^b!

Regi îşi făcură pentru ei,
dar nu prin Mine;
aceştia au domnit,
dar Mie nu Mi-au spus nimic;
din aurul şi din argintul lor
îşi făuriră idoli,
ca să piară'ntru totul.

O, Samarie, zdrobeşte-ţi viţelul ^c!
Că s'a aprins mânia
Mea'mpotriva lor.
Cât oare nu vor fi în stare
să se curăţească în Israel?

De vreme ce l-a făcut un meşter,
acesta nu e Dumnezeu;
aşadar, Samarie, viţelul tău era înşelător;

că-au semănat mălură ^d
pe care nimicirea o aşteaptă:
un snop din care n'o ieşi făină;
iar de-o ieşi, străinii vor mânca-o.

De-acuma Israel e înghiţit;
acum el printre neamuri s'a făcut
precum un vas netrebnic.

Că-au alergat la Asirieni;
el, Efraim, a înflorit
chiar împotriva luişi ^e:
lor darurile le-au fost dragi ^f.

De-aceea vor fi daţi ei printre neamuri.
Acum îi voi primi,
iar ei vor înceta puţin
să ungă regi şi principi.

Fiindcă Efraim şi-a înmulţit altarele ^g,
dragile lui altare i-au devenit păcate.

Scrie-voi o mulţime [de porunci] pentru el,
dar pentru el chiar ale lui îi sunt străine,
şi chiar altarele iubite.

Că dacă ei o jertfă vor aduce
şi cărnuri vor mânca,
pe ele Domnul nu le va primi;
acum Îşi va aduce El aminte
de nedreptăţile lor toate
şi le va pedepsi păcatele;
ei s'au întors către Egipt
şi vor mânca din mâini de-Asirieni
mâncăruri necurate.

Că Israel L-a dat uitării
pe Cel ce l-a făcut
şi-a pus prin ţară vetre idoleşti ^h
şi Iuda şi-a'nmulţit cetăţi cu ziduri;
Eu însă foc am să-i trimit peste cetăţi
şi el le va mânca
cu temelii cu tot.