Sf. Irineu: Trupul rămâne capabil de stricăciune, dar şi de nestricăciune; el e hărăzit morţii, dar şi vieţii. Moartea şi viaţa îşi fac loc una alteia sau se alungă una pe cealaltă, ele neputând fi amândouă la un loc. Aşadar, dacă moartea pune stăpânire pe om, ea alungă viaţa din el, dar dacă viaţa este aceea care se înstăpâneşte asupră-i, moartea e alungată. Viaţa ca viaţă e suflare, dar viaţa care alungă moartea e un rod al Duhului. (Textul Masoretic, diferit, cunoaşte traduceri precum: „El (Dumnezeu) întru biruinţă va înghiţi moartea“ (KJV); „El pe'ntotdeauna va înghiţi moartea“ (RSV); „El a făcut ca moartea să piară pentru totdeauna“ (BJ); „El va face moartea să piară pentru totdeauna“ (TOB); „El va nimici moartea pentru totdeauna“ (OSTY); „El va înlătura moartea pe vecie“ (MIRON).