Is 15:05
Inima Moabului strigă'ntru adâncul ei până la Ţoar:
e ca o junincă de trei ani.
Pe suişul Luhitului vor urca spre tine plângând;
pe drumul Horonaimului ce strigă: Zdrobire şi Cutremur.
Ir 48
Profeţie asupra Moabului. a
1Asupra lui Moab. b „Aşa grăit-a Domnul:
E vai şi-amar de Nebo, c că, iată, e pustiu!
Şi Chiriataimul a fost luat,
e ruşinat şi biruit Amatul.
2
Pentru Moab nu-i nici o vindecare,
şi nici trufie nu mai e'n Heşbon.
Atâtea rele se urzesc asupră-i:
– «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!».
Şi el va înceta să mai existe;
în urma lui doar sabia mai umblă.
3
Că din Horonaim se-aude strigăt:
«Zdrobire e şi prăbuşire mare!».
4
Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora,
5
că plin de plângere de-acuma e Luhitul,
şi plânsul urcă spre Horonaim;
un strigăt de prăpăd aţi auzit:
6
«Fugiţi acum şi viaţa v'o scăpaţi
şi fi-veţi ca asinul cel sălbatic
pe'ntinderea pustiei!» d.
7
De vreme ce ţi-ai pus nădejdea
în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat;
şi Chemoşul va merge în robie
cu preoţii şi dregătorii lui.
8
Vine'n cetăţi prăpăd pe fiecare
şi'n nici un chip nu va putea să scape;
şi vor pieri şi valea şi câmpia,
aşa cum zis-a Domnul.
9
Puneţi-i semne-semne lui Moab, e
căci în văpăi de foc se va aprinde;
cetăţile lui, toate: fără urmă;
de unde-i vor mai fi locuitori?
10
(O, blestemat e omul care face
cu nepăsare lucrurile Domnului
şi sabia şi-o ţine'n în teacă, nu în sânge). f
11
Moab a dus-o bine de când era copil
şi'n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată;
el n'a ştiut ce'nseamnă să torni din vas în vas,
nici că'n surghiun a fost;
de-aceea gustul i-a rămas
şi nici aroma nu l-a părăsit. g
12De-aceea, iată, zilele lui vin – zice Domnul –, când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi.
13Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos h, aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel, i nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea.
14
Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi,
puternici oameni de război?».
15
Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui,
iar floarea tinerilor lui
s'a prăbuşit spre 'njunghiere.
16
Aproape-i ziua lui Moab,
se mişcă'n iureş răutatea lui.
17
Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui,
voi toţi rostiţi-i numele, zicând:
«Cum s'a zdrobit toiagul j cel ales,
toiagul plin de slavă!».
18
Coboară-te din slava ta,
aşază-te pe strat de umezeală;
Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit:
spre tine urcă cineva
să-ţi facă praf puterea.
19
Rămâi în cale şi priveşte,
tu, care şezi în Aroer,
întreabă-l tu pe cel ce fuge
şi întreabă-l tu pe cel scăpat:
«Ce oare s'a'ntâmplat?».
20
E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit.
Te vaită şi strigă
şi dă de veste în Arnon
că a pierit Moab!
21Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,
22împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului,
23împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului,
24împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape.
25
Cornul lui Moab s'a frânt,
braţul său va fi zdrobit.
26Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s'a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii.
27Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i?
28
Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile
şi'n stâncărie-au locuit;
făcutu-s'au ca nişte porumbiţe
ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri.
29
Am auzit de semeţia lui Moab;
el foarte sus şi-a sumeţit mândria
şi inima şi-a înălţat-o.
30
Dar Eu îi cunosc faptele:
Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o?
31
De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi
pentru Moab, din cele patru laturi!;
strigaţi asupra oamenilor tunşi
din pulberea ţărânii!
32
Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma,
cu plânsul lui Iazer;
viţele tale trecut-au marea
şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi;
strugurii tăi loviţi au fost de moarte,
ca şi culegătorii.
33
Bucuria şi veselia fost-au măturate
din ţara lui Moab;
măcar că'n linurile tale este vin,
nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă,
şi nici c'au chiuit în faptul serii.
34De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji.
35Şi voi nimici Moabul – zice Domnul – când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui.
36De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s'a dus!
37În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii'n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac.
38Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul – zice Domnul – ca pe un vas netrebnic.
39Cum de s'a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s'a Moab de ruşine şi s'a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui.
40
Că aşa grăit-a Domnul:
Iată, ca un vultur va porni
şi aripile şi le va întinde deasupra Moabului. k
41
Cariotul a fost luat,
luate i-au fost cu el şi tăriile.
Şi'n ziua aceea fi-va inima lui Moab
ca inima femeii în chinurile naşterii.
42
Din numeros cât era, Moabul va pieri,
fiindcă'mpotriva Domnului s'a preamărit pe sine.
43
Capcană şi frică şi mormânt peste tine,
locuitor al Moabului!
44
Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă,
iar cel scăpat din groapă'n capcană va fi prins;
că voi aduce acestea peste Moab
în anul cercetării lui“. l