Grecescul makrýno are două sensuri principale: „a prelungi“ şi „a alunga“. Sf. Ioan Hrisostom le ia în considerare pe amândouă, începând cu ultimul: Isaia prevesteşte, pe de o parte, captivitatea a zece din cele douăsprezece triburi ale lui Israel, care vor fi „alungate“ din ţinuturile lor, şi, pe de alta, propăşirea („prelungirea“) celorlalte două (Iuda şi Veniamin), rămase acasă. Dar verbul „a prelungi“ (pe care bătrânii noştri din 1688 l-au tradus prin „a îndelunga“) poate să aibă o cuprindere mult mai largă: Dumnezeu Se va îndura de supravieţuitorii captivităţii şi va face ca ei să aibă o viaţă mai lungă („îndelungare de zile“) spre a se înmulţi şi a reface, dintr'o simplă „rămăşiţă“, un întreg popor. T. M.: „îi va alunga“.